Capital: Mediul de afaceri a criticat, în repetate rânduri, lipsa de transparenţă şi de consultare în schimbarea legislaţiei. Cum dialogaţi cu Guvernul?
Valeriu Nistor: Există, cel puţin la nivel declarativ, o intenţie de consultare şi de transparenţă. Priorităţile noastre, la nivel principial, sunt trei: stabilitate macroeconomică, predictibilitate şi transparenţă. În mod practic, preocupările noastre sunt legate de politicile fiscale. Evident, aici partea de consultare este foarte importantă şi, în acelaşi timp, importante sunt şi termenele de implementare. Este clar că o decizie prin ordonanţă de urgenţă nu permite mediului de afaceri să se pregătească pentru schimbare. Ce solicităm, dincolo de aprobarea unei măsuri fiscale – care este privilegiul celor care conduc -, este să avem timp să ne pregătim, ca să o putem introduce în planurile de business.
 

Capital: Puteţi să  daţi exemplu de o măsură care a surprins companiile?
V.N.: Faptul că s-a luat decizia unui impozit pe construcţiile speciale – care s-a şi implementat rapid – a avut şi un impact financiar, dar şi unul perceptual destul de important, pentru că a creat nelinişte, ceea ce înseamnă precauţie, care duce la descreşterea apetitului investiţional. 
 

Capital: Aveţi semnale de la companii că ar vrea să renunţe la anumite investiţii din acest motiv?
V.N.: Am semnale că firmelor afectate de acest impozit le-a crescut gradul de precauţie în ceea ce priveşte investiţiile în viitor, din două motive: unul ţine, desigur, de faptul că o taxă adiţională pune automat o cerinţă suplimentară într-o structură economică şi al doilea, dacă în viitor ne putem aştepta să mai apară o astfel de taxă care să se implementeze atât de repede. Noi sperăm ca astfel de decizii să se ia după o dezbatere reală şi într-un termen rezonabil, minimum şase luni. Credem că 10 sau 20 zile nu sunt suficiente pentru o dezbatere, mai ales pe subiecte sensibile, cum sunt politicile fiscale. Avem nevoie de minimum şase luni ca mediul de afaceri să poată absorbi costurile de implementare.

Companiile, nevoite să transfere supraacciza în preţuri
 

Capital: Legat de costuri, sunteţi de acord cu Guvernul că o parte din creşterea preţului la carburanţi din cauza supraaccizei va fi suportată de companii?
V.N.: Nu spun că vrem sau nu. Este vorba de cât de mult vor putea companiile să absoarbă acest cost şi cât de mult vor fi nevoite să îl transfere spre piaţă şi, în această privinţă, fiecare companie decide, dar capacitatea de absorbţie este pusă la îndoială, nu dorinţa.

 

Capital: Aţi primit vreo reacţie de la Guvern?
V.N.: Parcurgând procesul de consultare, politicile sunt mai bune, mai uşor de acceptat. Asociaţiile de busi­ness pun la dispoziţia Guvernului expertiză voluntară, gratuită şi de cea mai bună calitate pe care sperăm că Guvernul o va folosi în viitor mai mult decât astăzi. Au fost sute de ore de efort voluntar şi sigur că am fost dezamăgiţi că am muncit atât când am aflat că se amână rescrierea Codului fiscal. Ne interesează transparenţa procesului decizional, să vedem mai multă consecvenţă, şi ne-ar plăcea să ştim cum se iau deciziile ca să le putem măsura consistenţa pe parcursul mai multor ani şi să eliminăm deciziile ad hoc.
 

Capital: Care sunt îngrijorările de anul acesta? Multe companii reclamă lipsa infrastructurii de transport, altele taxarea. Ce avantaje mai are România acum pentru atragerea investiţiilor?
V.N.: AmCham e preocupat de finanţare şi investiţii. Când România funcţiona bine şi creştea 4%-5% pe an,  avea investiţii de 8-10 miliarde euro pe an. Obiectivul este să găsim metodele să convingem din nou investitorii să vină. Principalul lucru care convinge este stabilitatea, mecanismele de cheltuire a fondurilor publice, reguli egale pentru toţi jucătorii. Vrem să vedem că toate firmele au acces la aceleaşi reguli şi sunt judecate după aceleaşi standarde. În secunda în care regulile nu sunt aceleaşi, nu avantajele produsului, ideii, serviciului etc. fac diferenţa, ci alte tipuri de avantaje, care nu au legătură cu economia, şi atunci apetitul investitorilor scade pentru că nu înţeleg. Ei spun: faceţi reguli egale ca să cheltuim banii în ţara voastră, dacă nu, ne ducem în altă ţară unde ne simţim mai confortabil. Ar trebui să dezbatem public care este modelul de dezvoltare pentru România. Acum, după părerea mea, avem încercări sectoriale, dar nu un model de ţară care să ţină cont de circumstanţele în care România s-a dezvoltat în ultimii 150 de ani, care sunt complet diferite de ale celorlalte ţări din Europa şi care ar trebui să ne pună pe gânduri. Dacă noi continuăm să ne comparăm cu Germania sau Franţa, greşim. Noi nu o să fim niciodată ca Franţa. Peste 30 de ani, o să fim România de peste 30 de ani, adică un rezultat al circumstanţelor actuale plus ce se va întâmpla în următorii 30 de ani, ceea ce vom fi noi capabili să realizăm.

 

Capital: La ce vă gândiţi când spuneţi că este nevoie de un nou model economic?
V.N.: Trebuie să ne gândim dacă vrem să avem o ţară care exportă produse sau creează idei pe care le exportă sau, de ce nu, o ţară agrară, dar trebuie să alegem. Ar trebui să ne uităm care sunt cele mai competitive domenii, acum, şi să le facem competitive la nivel global. Pe de altă parte, trebuie să ne uităm atent la piaţa de capital. Lucrăm la un pachet legislativ modern care să reglementeze corect şi care să fie aprobat cu sprijinul tuturor celor are au un interes în dezvoltarea pieţei de capital. Există eforturi serioase pe care AmCham le susţine şi sperăm că, de data aceasta, se vor transforma în decizii.

 

Capital: Anul trecut a fost o creştere economică de 3,5%, potrivit Statisticii. Cum a resimţit mediul de business această creştere?
V.N.: Dincolo de cifre, percepem un mediu economic stabil, dar cu incertitudini legate de politicile economice ale viitorului pe care nu le cuantificăm încă, de situaţia geopolitică care pare a fi complicată, de faptul că nu avem o creştere semnificativă a investiţiilor. Susţin ideea că tuturor ne plac noii investitori, uitând că cel puţin la fel de importanţi sunt cei expuşi deja cu investiţii, cei care au pus un leu în ţara asta, indiferent că e vorba de companii străine sau româneşti. Aceştia trebuie convinşi să investească din nou pentru că ei sunt motorul economiei.

 

Capital: Ce vă spun companiile, sunt reticente să mai investească? Sunt în aşteptare să vadă cum evoluează politicile economice?
V.N.: Firmele mari continuă să investească, dar incertitudinea îşi pune amprenta asupra îndrăznelii. Pe de altă parte, ce se întâmplă în Ucraina nu este de natură să ne facă să investim prea mulţi bani în acest moment. Încă nu ştim cum ne vor afecta sancţiunile UE pe noi care suntem şi în graniţă cu Ucraina. În fond, profitul şi pierderea contează cel mai mult în ce priveşte decizia de a rămâne sau nu pe o piaţă. În acelaşi timp, odată investit în sectoare unde se acumulează active tangibile, este complicat să le muţi, iar asta creşte, nu scade gradul de nervozitate în cazul incertitudinii.

România are un model economic învechit
 

Capital: Care sunt lecţiile pe care companiile le-au învăţat de pe urma crizei?
V.N.: Când am intrat în criză în 2008, lumea zicea că durează doi ani, apoi cinci, apoi zece ani. Ideea că această criză trece şi că ne vom aşeza, din nou, pe cai mari nu mai este valabilă. Să credem că schimbăm ultimii cinci ani şi ne întoarcem la 2007 este imposibil. Trebuie să ne adaptăm. Cred că sunt mai multe lecţii ale crizei, una dintre ele este atenţia  la structura capitalului: când împrumuturile depăşesc capacitatea de rambursare, este clar că modelul nu e sănătos. O altă lecţie pe care n-am învăţat-o complet este că modele care au funcţionat zece ani nu este obligatoriu să funcţioneze mereu, aşa că trebuie curaj pentru schimbare. Au fost firme care au ajuns victime ale propriului lor succes pentru că au întârziat reorganizările şi au mai avut opţiuni. O altă lecţie este planificarea strategică anunţată şi asumată, pentru că foarte rar vezi o strategie care să aibă continuitate. Guvernele vin şi pleacă, din punct de vedere strategic trebuie să existe nişte linii. Avem tentaţia să susţinem câte un pic toate sectoarele economice. Este un model vechi, multigeneraţional, care trebuie schimbat. Trebuie să alegem câteva sectoare-cheie. Pentru asta este nevoie să se implice toată societatea într-o dezbatere serioasă.

 

Capital: Când este vorba de principii, toată lumea este de acord, dar când se ajunge la dezbateri este greu să se mai pună de acord.
V.N.: Comunicăm unii cu alţii prin bloguri şi opinii postate în diverse locuri, iar când ieşim în public bârfim, de fapt, nu avem discuţii de substanţă. De cele mai multe ori, găseşti substanţă în anumite opinii scrise, dar nu este suficient, pentru că ele trebuie supuse dezbaterii unui grup care are interes pe subiectul respectiv._

 

 

Investitorii spun: faceţi reguli egale ca să cheltuim banii în ţara voastră, dacă nu, ne ducem în altă ţară, unde ne simţim mai confortabil.

 

 

Ce înseamnă AmCham

AmCham România are 355 de companii membre care au, în total, peste 200.000 de angajaţi şi contribuie cu peste 11% la formarea Produsului Intern Brut. Potrivit datelor asociaţiei, în cei 20 de existenţă ai AmCham, nivelul cumulat al investiţiilor făcute de companiile membre a depăşit 20 de miliarde de dolari. În ultimii trei ani, investiţiile au fost de peste 1,2 miliarde dolari, însemnând un sfert din investiţiile directe din România. 37% dintre companiile membre AmCham au cifre de afaceri de peste 100 milioane de lei anual, dintre acestea 10% depăşind 500 milioane lei anual.