Istoriografia română de după 1989 a dezvoltat o adevărată avalanșă de informații despre marele gest de eroism săvârșit de Gheorghe Gheorghiu-Dej în anul 1964 prin respingerea Planului Valev, document al Moscovei prin care se dorea transformarea României populare într-un simplu teritoriu agricol.
Unii autori au mers și mai departe cu interpretările și au putut să scrie că se dorea dezintegrarea mărețului stat comunist în care deținuții politici erau exterminați în temnițe fără milă și îndurare. Oare chiar a scris geograful Emil Borisovici Valev ceva de rău împotriva României comuniste?
Citirea cu atenție a textului tradus încă din 1964 în limba română arată că n-a existat vreo urmă de intenție agresivă împotriva țării din Carpați. Nici nu erau incluse idei care să ducă la dezindustrializare.
Este interesant că ideile lui Valev erau regăsite în altă ordine în tezele incluse de Nicolae Ceaușescu în Raportul C.C. al P.C.R. prezentat la Congresul al IX-lea al partidului unic și totalitar. Tânărul lider comunist susținea că esența economiei românești trebuie să fie producția de oțel pe cap de locuitor și statul urma să investească masiv în oțelării.
Și geograful sovietic era încântat că este ridicat combinatul de la Galați, cel ce urma să ofere patru milioane de tone de oțel pe an. Era impresionat de centrala de la Porțile de Fier și Nicolae Ceaușescu aprecia că urma să furnizeze câte 5 miliarde kWh în sistemul energetic.
Industria constructoare de mașini era în centrul atenției partidului și Valev a scris că sunt interesante la export utilajele pentru prelucrarea petrolului sau vapoarele asamblate la Galați. Nicolae Ceaușescu dorea o prelucrare superioară a țițeiului și urma tezele lui Valev.
Era omisă sarea din prezentarea liderului român, dar nu poți include într-un text toate informațiile. Cimentul era descris ca esențial pentru modernizarea unei țări pentru că permite construcții durabile și ambii autori au trecut industria materialelor de construcție printre ramurile deosebite ale economiei.
Geograful Valev a fost acuzat că a dorit transformarea României în stat agrar și doar unele ramuri industriale să fie dezvoltate. Culmea este că Nicolae Ceaușescu a insistat foarte mult pe agricultură și poate că secretarul de partid ar fi fost de acuzat că subminează economia națională.
Au avut grijă zișii judecători din 1989 să introducă printre capetele de acuzare și această temă. Sunt date multe despre cum urma să crească investițiile în agricultură și fiecare ramură a agriculturii a fost analizată la congres.
Valev scrisese clar în 1964 că, dacă se ține cont de calitatea solului și de resursele de apă pentru irigații, România putea să devină un important jucător pe piața socialistă a produselor alimentare, lagărul comunist fiind deficitar la capitolul mâncare. Diferențele dintre cele două texte există numai la cantitatea detaliilor.
Istoriografia română trebuie să renunțe la ideea că a existat un eroism din partea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej în anul 1964 și că acesta s-a opus odiosului Plan Valev. Presa românească rostogolește minciuna cu un elan demn de o cauză mai bună. Documentul atât de criticat era în realitate un simplu articol de geografie economică.
Moscova avea planuri militare frumos de detaliate pentru invadarea fiecărui vecin și n-ar fi suportat existența unui rebel real lângă frontieră. S-a văzut în 1968 cât de repede pot fi duse operațiuni militare cu ajutorul forțelor aeropurtate și a celor motorizate, militarii cehoslovaci preferând să nu se opună invadatorilor.