Uniunea Europeană s-a dovedit total nepregătită pentru a face faţă invaziei dinspre sud şi est. Deocamdată, România stă pe margine şi priveşte, însă e foarte posibil ca în curând să fim implicaţi în problema migraţiei mai mult decât ne-am fi închipuit.
Vase de marfă, ambarcaţiuni de pescuit sau simple bărci gonflabile debarcând zilnic pe ţărmurile Europei mii de africani şi asiatici. Localităţi invadate şi deseori terorizate de noii veniţi. Graniţe trecute în grup, prin câmp sau de-a lungul căilor ferate. Gări şi trenuri luate cu asalt, ceea ce a dus, de pildă, la închiderea staţiei Keleti din Budapesta, ocupată de zece mii de imigranţi. Controale la frontierele din interiorul spaţiului Schengen, ducând la cozi de zeci de kilometri pe autostrăzi sau la întârzieri de multe ore pentru trenurile internaţionale. Sute de cărăuşi făcând bani buni pe seama dorinţei transfugilor de a ajunge cât mai departe spre Vest. Şi morţi, mii de morţi, în naufragii sau, mai nou, sufocaţi în camioane.
Potrivit autorităţilor de la Berlin, Germania se aşteaptă anul acesta să primească între 800.000 şi un milion de cereri de azil (echivalând cu peste 1% din totalul populaţiei), faţă de circa 200.000 în 2014. La rândul lor, autorităţile maghiare au dezvăluit că în primele şapte luni ale anului au primit 110.000 de cereri de azil din partea unor cetăţeni extracomunitari (spre comparaţie, în România s-au înregistrat 719 solicitări în perioada ianuarie-iunie). „Imigranţii sunt cazaţi în centre speciale în aşteptarea procesării dosarelor“ a explicat Zsuzsanna Vegh, directoarea Agenţiei pentru Migraţie de la Budapesta. Ea a folosit nivelul record de azilanţi pentru a justifica decizia guvernului său privind construcţia unui gard de sârmă ghimpată la frontiera cu Serbia. Gard ce, până în prezent, nu dă însă prea multe semne că ar reuşi să stăvilească fluxurile de imigranţi ilegali.
Faţă în faţă
Deocamdată, principalele rute prin care aceştia pătrund în Europa sunt Turcia-Grecia şi de aici spre Macedonia-Serbia-Ungaria, respectiv Italia, de unde o iau fie spre Austria, fie spre Franţa. Unii dintre ei sunt libieni, sirieni, irakieni, sudanezi sau afgani fugiţi din calea conflictelor militare, alţii sunt însă doar locuitori ai celor mai sărace ţări din lume aflaţi în căutarea une vieţi mai bune în Europa. Ce au în comun este că cei mai mulţi dintre ei doresc să ajungă într-unul din statele bogate din jumătatea de nord a continentului, ştiind că acestea au fie o politică favorabilă azilanţilor (ca Germania sau ţările scandinave), fie o piaţă a muncii flexibilă (ca Marea Britanie).
Unele dintre ţările-ţintă au luat deja măsuri de descurajare. Danemarca, de pildă, a înjumătăţit recent ajutoarele financiare acordate noilor solicitanţi de azil, sperând să taie elanul noilor sosiţi. Totuşi, acestea sunt încă suficient de mari (circa 800 de euro brut pentru un azilant singur) încât să fie suficient de atrăgătoare. În acelaşi timp, deşi se arată depăşite de numărul de refugiaţi, autorităţile germane par a adopta atitudini contradictorii. „Avem nevoie de imigranţi pentru că facem prea puțini copii“, a spus recent ministrul de interne de la Berlin, Thomas de Maiziere, referindu-se la faptul că Germania a ajuns ţara cu cea mai scăzută rată a natalităţii din lume (8,3 naşteri pe an la mia de locuitori). Cât despre cancelarul Angela Merkel, aceasta a afirmat că economia germană este puternică, iar piața forței de muncă este robustă și gata să absoarbă mână de lucru. Ea a anunțat şi că până la sfârşitul lui septembrie legislația germană va fi adaptată în vederea accelerării procesării solicitărilor de azil şi asigurării de ajutor și adăposturi pentru refugiați.
În pericol sau nu?
Deşi declaraţiile de mai sus par a fi o invitaţie la adresa altor şi altor solicitanţi de azil, aceeaşi Merkel ameninţa că, „dacă nu putem obține o distribuire echitabilă a refugiaților în Europa, atunci viitorul zonei Schengen va fi pus în discuţie de multe state“. Asta în timp ce autorităţile de la Viena avertizau că vor solicita diminuarea alocaţiilor bugetare pentru statele care refuză să preia o parte din azilanţi. Iar aici vom intra şi noi în joc.
Deocamdată, România a fost ferită de fluxurile majore de imigranţi. Poziţia oarecum excentrică, dar probabil şi faptul că nu suntem în zona Schengen şi nici nu avem graniţă directă cu vreuna din principalele porţi de intrare în UE au făcut ca, până în prezent, numărul ilegalilor să fie foarte mic. Ce-i drept, în ultimele luni s-au înmulţit ştirile despre grupuri mici de transfugi, în general sirieni şi irakieni, care încearcă să treacă frontiera română (în general dinspre sud-est), pe jos, ascunşi în autovehicule sau chiar la bordul unor ambarcaţiuni. Însă lucrurile sunt încă departe de a reprezenta o problemă. Aşa par a crede şi cei mai mulţi români. Conform unui sondaj IRES dat publicităţii săptămâna trecută, 57% dintre conaţionalii noştri apreciază ca mic şi foarte mic riscul ca România să fie ţinta unei invazii a imigranţilor din Orientul Mijlociu şi Africa, faţă de 41% care apreciau că acest risc este mare şi foarte mare.
Motive de îngrijorare
Totuşi, evenimentele din ultimele săptămâni (printre care construcţia gardului de la frontiera dintre Ungaria şi Serbia şi întărirea controalelor la graniţe şi în mijloacele de transport) ar putea face ca rutele migraţiei să se schimbe, treptat sau peste noapte. Şi să ne trezim că graniţele (mai ales dinspre Serbia şi Bulgaria) ne sunt puse la încercare de mii sau zeci de mii de transfugi. Într-un recent interviu, Mircea Mocanu, şeful biroului din Bucureşti al Organizaţiei Internaţionale pentru Migraţie (OIM), spunea că există posibilitatea ca numărul migranţilor ce tranzitează România să crească semnificativ.
În acelaşi timp, Mocanu considera că „este puţin probabil ca România să devină o ţară principală de destinaţie în absenţa unei participări la acordul Schengen şi a unei creşteri economice sau a introducerii de avantaje sociale substanţiale“. Cu toate acestea, Bulgaria, care nu este nici ea în Schengen şi stă economic ceva mai prost decât România, a primit anul trecut de şapte ori mai multe solicitări de azil decât autorităţile de la Bucureşti. În plus, dacă se vor trezi împinşi pur şi simplu din spate din Turcia şi Grecia, dar ţinuţi la distanţă de Ungaria, imigranţii s-ar putea trezi că a ajunge în România sau Bulgaria şi a depune aici o cerere de azil ar putea fi singura soluţie de a ajunge pe teritoriul Uniunii Europene şi, în acelaşi timp, de a trece peste iarna care se apropie.
Cine nu e gata…
Problema care se pune este dacă autorităţile române sunt gata să facă faţă atât unui potenţial tranzit masiv de imigranţi, cât şi unei mai puţin probabile, dar totuşi posibile creşteri exponenţiale a numărului de solicitări de azil. „România este pregătită pentru primirea de imigranţi“, a spus premierul Victor Ponta la reuniunea anuală a diplomaţiei române. „Nu vreau să stârnim vreo panică pe undeva, nu e cazul de aşa ceva. O să avem o discuţie în cadrul Consiului Suprem de Apărare a Ţării, am discutat şi cu preşedintele. Nu stăm cu mâinile în sân, suntem pregătiţi, însă este important ca deciziile şi comunicarea să aibă loc în mod coordonat“,a declarat şeful Executivului.
Nu la fel de convinşi par românii. Conform aceluiaşi sondaj IRES menţionat mai sus, 35% dintre compatrioţi cred că ţara noastră este foarte slab pregătită să facă faţă unei crize a imigranţilor, în timp ce 38% consideră că autorităţile sunt destul de slab pregătite în acest scop. Destul de interesant este că 65% dintre respondenți sunt de acord total sau parțial ca România să primească un anumit număr de imigranți în calitate de membru UE. „Însă atunci când sunt întrebați de posibilitatea ca refugiaţii să se mute chiar în localitatea lor, proporţia celor care sunt de acord cu acest lucru scade la 46%, iar 42% sunt în total dezacord cu această ipoteză“, explică reprezentanţii IRES.
Încă relaxaţi
Deocamdată, după cum a anunţat consilierul prezidenţial Leonard Orban, în România vor ajunge în această toamnă aproape 1.800 de imigranţi primiţi în cadrul procesului de redistribuire. „Vom prelua 1.705 migranţi pe mecanismul de relocare intra-UE din Grecia sau Italia, pe o perioadă de doi ani, începând cu luna noiembrie 2015. Şi pe relocarea extra-UE, deci din tabere de refugiaţi din afara UE, 80 de persoane, tot pe o perioadă de doi ani“, a precizat el în cadrul unui interviu pentru postul Europa FM. Orban a mai dezvăluit că cele şase centre în care vor ajunge imigranţii sunt situate în Bucureşti, Giurgiu, Galaţi, Şomcuţa Mare, Rădăuţi şi Timişoara.
Numărul migranţilor preluaţi nu pune probleme financiare. Pentru fiecare relocare UE plăteşte 6.000 de euro, iar pentru 2015 Inspectoratul General pentru Migrări are un buget generos, de aproape 90 de milioane de lei, la fel ca în 2014. Din aceşti bani, pentru centrele de cazare ale solicitanţilor de azil s-au cheltuit doar aproximativ trei milioane de lei. Totuşi, o majorare semnificativă a numărului acestora ar putea crea unele probleme. În primul rând, va fi nevoie de amenajarea sau construcţia unor noi centre de cazare. Apoi, întreţinerea acestor unităţi va însemna cheltuieli suplimentare. Din fericire, excedentul bugetar creat prin scăderea investiţiilor publice la cel mai mic nivel din ultimul deceniu ne va permite să dispunem de fondurile necesare. Cât timp va dura, însă, luarea măsurilor necesare, asta este o cu totul altă discuţie.
Viitorul e aproape
Alte provocări vor putea apărea în cazul celor care vor primi statutul de refugiaţi şi drept de şedere pe perioadă nedetrminată în România (până în 2014, era vorba de câteva sute de persoane pe an). În cazul în care numărul lor va creşte de câteva ori, aşa cum s-a întâmplat în statele vestice, şi cum va exista tendinţa ca ei să se concentreze în anumite localităţi, vor apărea anumite presiuni pe piaţa muncii, anumite provocări pentru sistemul educaţional, creşterea tensiunilor inter-etnice şi inter-confesionale şi, de ce nu, posibile majorări ale ratelor criminalităţii.
În acelaşi interviu citat mai sus, fostul comisar european Leonard Orban a spus că, în opinia sa, România este complet nepregătită pentru a integra migranţi. „Am vizitat foarte multe state europene şi am văzut problemele care există în ceea ce priveşte integrarea migranţilor, de la problemele adulţilor, cum ar fi dificultăţile de găsire a unui loc de muncă şi de învăţare a limbii ţării gazdă, până la dificultăţile pe care le au copiii să se integreze în sistemele şcolare“, a declarat el. Orban a mai precizat că este ridicol să credem că, într-o Europă deschisă, mai devreme sau mai târziu, în România nu se vor stabili din ce în ce mai mulţi străini şi că vor apărea inerente probleme de integrare.