Dobânzile real negative la depozitele în lei încep să producă efecte nedorite pentru economisire, fundamentul dezvoltării economice, înainte de a reuşi să relanseze în vreun fel creditarea şi consumul
Economiile românilor reîncep să migreze dinspre lei spre valută. Tendinţa a devenit vizibilă de la jumătatea anului trecut, când creşterea inflaţiei a readus dobânzile la lei în teritoriul real negativ, şi mult mai evidentă la începutul acestui an, când datele BNR au arătat clar reorientarea preferinţelor de economisire.
Astfel, depozitele în lei ale populaţiei scădeau, în termeni reali, cu 4,2% la 31 ianuarie 2013, faţă de aceeaşi dată a anului trecut, în timp ce depozitele în valută creşteau cu 16%. În cazul companiilor, declinul economisirii în monedă naţională este şi mai abrupt – 12% – într-o perioadă în care spre valută s-au îndreptat depozite cu 13,7% mai mari.
Încrederea mai mică în randamentele pe care le poate oferi leul este însoţită şi de o reţinere de a lucra cu băncile în general mai mare decât în alte state europene. 30% dintre români preferă să economisească „la saltea“, printre cele mai mari procentaje din Europa, potrivit unui studiu recent realizat de ING.
Perspectivele nu sunt nici ele mai bune. Potrivit aceluiaşi studiu, pentru 37% dintre românii chestionaţi, condiţiile de a face economii sunt mai slabe în 2013 faţă de 2012.
O situaţie specială a avut loc în ultimul trimestru al anului trecut, când, potrivit Fondului de Garantare a Depozitelor din Sistemul Bancar (FGDB), a avut loc prima scădere a valorii totale a depozitelor din întreaga perioadă aprilie 2011 – decembrie 2012, interval în care băncile se obişnuiseră cu creşteri trimestriale ale valorii depozitelor ce ajungeau şi la 4%. Scăderea a avut loc pe toată linia: şi la lei, şi la valută, cauză principală fiind retragerile efectuate de persoanele juridice în ultimul trimestru din an.
Creşterea fără economisire, o iluzie
În opinia lui Cristian Păun, conf. univ. dr. la Academia de Studii Economice (ASE), principala cauză a deteriorării situaţiei economisirii este înrăutățirea recesiunii, urmată de fiscalitatea împovărătoare (incluzând inflația). O altă cauză ţine de politica monetară, mai exact cea de dobânzi: „Prin dobânzi nenatural reduse către zero (nu există lucruri gratuite în economie, de ce ar exista o dobândă zero) statul creează stimulente negative la nivel de economisire. Creditarea se face cu dobândă foarte mică, dar din păcate nu se face din capitaluri economisite (renunțări la consumuri prezente), ci din capitaluri create din nimic (tipărire, rezervă fracționară).
Când se apelează sistematic la astfel de credite, eroarea este evidentă, și criza iminentă“, arată Păun. El se aşteaptă ca situaţia să se deterioreze în continuare, atâta timp cât nu se ameliorează fiscalitatea și recesiunea nu se oprește, iar impactul va fi transmis în întreaga economie. „Din păcate, nu putem avea creștere economică fără economisire. Bunurile de capital sănătoase apar din economisiri. Înainte de a fi consumatori, noi trebuie să fim producători. Ca să fii producător, trebuie să ai bunuri de capital cu care să produci. Nu poți avea bunuri de capital dacă inițial cineva nu economisește capital. Deci motorul de dezvoltare nu e consumul, ci economisirea. Aici ar trebui să se concentreze obsesiv guvernanții“, spune Păun.
Cine căştigă şi cine pierde?
În condiţiile unor dobânzi real negative la depozitele în lei, care nu acoperă nici inflaţia, analistul economic Florin Câțu crede că fenomenul de migrație dinspre lei spre euro pentru un randament mai bun este un fenomen normal. Există şi o consolare: „e bine, totuși, că banii nu pleacă din sistemul bancar și că, probabil, nu există riscul să plece nici din România“.
Românii care au avut anul trecut depozite în euro, la dobânzi de 3%-4% și o inflație în zona euro de 1,8%, au avut mai mult de câştigat decât cei cu depozite în lei, care şi-au văzut erodate de inflaţie bonificaţiile cuprinse între 4% și 6%. Pentru 2013, ING previzionează o medie de 5,4% a inflaţiei, iar BNR anticipează 5,9% în prima jumătate a anului și 3,5% în cea de-a doua. Cum dobânzile la depozite au coborât deja la 4%, pare puţin probabil un câştig real pentru cei care economisesc.
Cine câştigă, până la urmă, din dobânzile real negative? „Băncile sunt câștigătoarele nete. Ele ajung primele la dobânda foarte redusă cu care statul le refinanțează. Al doilea câștigător net e statul, care se finanțează direct și ieftin. Pe spatele producătorilor privați. Cei care pierd sunt antreprenorii și, în ultimă instanță, consumatorii, adică noi toți care ajungem ultimii la acești bani infuzați ușor în economie sub formă de credit ieftin“, spune Păun.
Analistul economic Aurelian Dochia şi Radu Crăciun, directorul de investiții al Eureko, cred că, dimpotrivă, avem nevoie de o relaxare în continuare a politicii monetare, în sensul scăderii dobânzilor, că suntem într-un context economic în care nu e necesară stimularea economisirii și că exemplul băncilor centrale care, prin politica dusă, încurajează consumul, și nu economisirea, ar fi de urmat şi de BNR. În opinia lor, dobânzile real negative ar putea sprijini creșterea consumului și stimula creșterea economică.
Profesorul de la ASE Cristian Păun arată, însă, că îşi fac iluzii cei care cred că relansarea consumului prin furnizarea de „bani ieftini“ reprezintă soluţia cea mai potrivită pentru creşterea economiei. „E o iluzie care nu va genera decât impresia că există în societate resurse pentru consumul acela. Cineva se va angaja în procese de producție și, în final, va da faliment. Banii ieftini nu produc creștere economică, ci doar redistribuție de resurse: mută resurse (putere de cumpărare) din buzunarele unora în buzunarele altora“, spune Păun. În opinia sa, scăderea economisirii e primul semn al unei crize pe termen lung, care ne va afecta și mai mult bunăstarea. Pentru a depăşi această situaţie, el crede că autorităţile trebuie să ridice povara fiscală, să opereze concertat pentru susținerea capitalului privat autentic și real (nu tipărit sau expandat artificial), să încurajeze inițiativa privată și acumularea de capital, să acorde pieței și antreprenorilor libertatea economică necesară pentru a deschide și dezvolta afaceri.
„Aceste măsuri trebuie menținute cel puțin câteva decenii. Mai puțină inflație, mai puțin control și manipulare a dobânzilor și cursului de schimb, mai puține taxe, nivel mai redus al acestora sunt câteva principii sănătoase, care pot repune repede România pe calea bună. Adică, altfel spus, un stat mai mic și mai puțin agresiv și intervenționist în plan economic“, conchide Păun.
