Contestatul Ordin nr. 5/1998 al Directiei Generale a Vamilor stabilea ca se pune la dispozitia lucratorilor vamali o lista de valori de referinta, cu un nivel minim si unul maxim, pentru fiecare marfa importata. Pe baza lor, cand valoarea declarata in vama de un importator era mult mai mica decat valoarea minima prevazuta si lucratorii vamali aveau indoieli asupra veridicitatii ei, se trecea la calcularea acesteia prin alte cinci metode. Metodele se aplicau succesiv si, daca vamesii nu reuseau sa stabileasca valoarea marfii prin nici una dintre metodele, importatorul avea obligatia de a constitui o garantie baneasca, calculata in functie de nivelul maxim al valorii de referinta. In termen de 30 de zile, firma era obligata sa prezinte toate documentele necesare pentru a dovedi ca valoarea declarata era cea reala. Importatorul avea dreptul de
a-si ridica marfa din vama, iar garantia ii era restituita dupa ce facea dovezile necesare. In caz contrar, putea depune plangeri sau contestatii, ajungandu-se de la biroul vamal care a vamuit marfa pana la tribunal. Acesta era mersul teoretic al lucrurilor. Surse din randul importatorilor, dar si dintre lucratorii vamali, afirma ca tendinta generala era sa se sara peste cele cinci etape direct la garantie, care o data luata, sa nu mai fie inapoiata firmei respective, in ciuda tuturor dovezilor prezentate.

In esenta, hotararea adoptata in temeiul prevederilor art.13 si art.17 din Acordul privind aplicarea art. VII al Acordului General pentru Tarife si Comert, hotarare care se bucura si de avizul favorabil al Consiliului Legislativ, stipuleaza aceleasi lucruri. Se revizuieste, dar nu se schimba nimic. Se schimba pe ici, pe colo, dar ramane la fel. Ca in Caragiale. Adica lucratorii vamali nu-si vor mai putea face de cap, sustine Gelu Stefan Diaconu, director adjunct la DGV: „Aceste metode puteau duce pana acum la masuri arbitrare din partea vamesilor, care isi prelungeau indoielile privind realitatea valorii de pe factura. Acum nu se va mai intampla acest lucru, datorita normelor metodologice care vor fi elaborate in termen de 60 de zile de la aparitia HG in Monitorul Oficial”. Si nici importatorii necinstiti, care introduceau unele marfuri la preturi mult sub valoarea pietei, nu vor mai strica socotelile afaceristilor seriosi. „Am primit reclamatii de la o firma turceasca, producatoare de drojdie de paine in Turcia si posesoarea unei fabrici in Margineni, Bacau, ca valorile declarate in vama de importatori sunt total diferite de preturile de productie”, a continuat dl Diaconu.
Listele cu valorile de referinta vor fi elaborate de DGV, pornind de la o baza statistica de date care va cuprinde declaratiile vamale anterioare, informatii de la producatorii autohtoni, informatii de la Ministerul Industriei si Comertului, Ministerul Agriculturii si Alimentatiei, informatii de la autoritatile vamale din tara exportatoare, buletine de bursa. Aceasta lista este confidentiala, pentru ca altfel importatorii ar scapa de toate problemele prin simpla aliniere la valorile minime. Se poate incerca insa marea cu degetul. Un importator care aduce de mai multe ori cantitati mici de marfa va deduce, in cele din urma, stiind valoarea maxima, care este limita de jos a grilei de valori.
Parerile importatorilor sunt impartite
„Noi sustinem hotararea de guvern, pornind de la o realitate: sunt foarte multi importatori care vin cu marfa subevaluata, fie voit, fie nevoit (marfa subventionata in tara lor. O asemenea maniera de import este dumping pentru economia romaneasca si pune la pamant productia autohtona. Nu se poate sa intre carne de pui din Ungaria la pretul de 14 centi/kg, cand stim ca un kg de carne de pasare pe piata mondiala se vinde cu 1 USD. 14 centi este un pret real pentru importator, intrucat diferenta este acoperita de guvernul respectiv prin subventii si prime de export. Dar pentru producatorii romani este concurenta neloiala”, ne-a declarat Mihai Ionescu, secretarul general al Asociatiei Nationale a Exportatorilor si Importatorilor Romani.
Pe de alta parte, cel putin pentru importatorii de carne, unul dintre produsele care intrau in Romania la preturi foarte mici, este o lovitura grea. Dumitru Botan, director la firma Angst, care a renuntat la importuri ca urmare a Ordinului vamal mai sus-amintit – apreciaza ca: „Hotararea de Guvern nu tine cont decat de taxele vamale si de eventuale venituri mai mari la buget, realizate prin mijloace birocratice. E adevarat ca masura va duce la scaderea importurilor, favorizand producatorii interni, dar daca acestia nu vor putea acoperi necesarul pietei, preturile vor creste”. Dna Daniela Radu, de la Agroalim, sustine ca hotararea contravine GATT, din mai multe puncte de vedere: garantia poate fi sub forma unei cautiuni, depozit sau, conform Codului vamal, o scrisoare de garantie, nicidecum o suma de bani incasata; nu baza de date statistice ar trebui sa fie confidentiala, ci conform GATT, informatiile primite de la exportatori. „Exista portite de scapare de aceste metode greoaie pentru cei care au relatii la DGV”, este de parere aceeasi sursa.
Efectele acestei hotarari se vor vedea in urmatoarele luni. Fie volumul importurilor se va diminua, spre bucuria producatorilor romani si in beneficiul balantei comerciale, fie se vor mentine la acelasi nivel, caz in care taxele vamale vor creste si, o data cu ele, si veniturile bugetare. Ca majoritatea celor existente pe pamant, fiecare consecinta are o parte rea si una buna.    

Acte cerute de vama pentru dovedirea realitatii valorii
de pe factura
l actul constitutiv al titularului operatiunii l certificatul de inmatriculare
l certificatul de inregistrare fiscala l contractul de vanzare-cumparare
l factura marfii l documentele de transport al marfii l contractul de asigurare a marfii l documente bancare care atesta efectuarea platii in contul prezentat l extras de cont in valuta l documente privind obtinerea valutei l ofertele de pret ale producatorului l date din evidenta contabila a importatorului l acte de vanzare catre beneficiarii interni l orice alte documente si informatii prezentate la solicitarea biroului vamal sau din proprie initiativa (ex: declaratie vamala de export din tara exportatoare, certificat de autoritate vamala etc.)

Exemplu de vamuire dupa noul sistem
Un importator de whisky aduce 100 de sticle, declarand valoarea de 3 USD/sticla, in timp ce valorile de referinta sunt minimum 6 USD, maximum 10 USD. Vama este obligata sa incerce sa determine valoarea reala prin urmatoarele metode, prevazute la art. 2-3 si 5-7 din Acordul privind aplicarea art.VII al Acordului General pentru Tarife si Comert (GATT):
a) pe baza valorii de tranzactie, valoarea trecuta pe factura este 3 USD/sticla;
b) pe baza valorii de tranzactie a marfurilor similare, daca importurile anterioare au fost facute la 3,5 USD/sticla, se alege aceasta valoare;
c) prin metoda deductiva, pornind de la preturile unitare la care s-a efectuat cel mai mare import de marfuri identice sau similare, daca a existat un import anterior de 2.000 sticle la valoarea de 4 USD/sticla si un altul de 20.000 sticle, la valoarea de 4,5 USD/sticla, se alege valoarea pe sticla in cel din urma caz;
d) pe baza unei valori calculate se socoteste valoarea marfii pe baza informatiilor de la producatori;
e) prin mijloace rezonabile, compatibile cu principiile si prevederile GATT si pe baza datelor disponibile in Romania, este cea mai permisiva metoda, fiind posibila interventia autoritatilor vamale din tara exportatoare.
Daca toate metodele dau gres, importatorul trebuie sa depuna o garantie de 7 USD x 100 (diferenta dintre valoarea declarata si cea maxima trecuta pe lista se inmulteste cu numarul sticlelor aduse), iar drepturile vamale calculate pe baza valorii de 3 USD se incaseaza si se vireaza la bugetul de stat. Daca in 30 de zile nu se dovedeste ca valoarea este de 3 USD, garantia nu ii va fi restituita si in termen de 10 zile va fi varsata la buget.r