Atât valorează, tradusă în cifre seci, pasiunea vånătorilor din Romånia. Statul şi gestionarii domeniilor cinegetice încasează o bună parte din aceşti bani.
Cei peste 60.000 de vånători din Romånia au la dispoziţie nu mai puţin de 22 de milioane de hectare de fonduri de vånătoare (reprezentånd cam 92% din suprafaţa totală a ţării – practic, întregul teritoriu, cu excepţia localităţilor şi a parcurilor naţionale). Majoritatea fondurilor (15,4 milioane de hectare) sunt gestionate de asociaţii de vånători, afiliate sau nu la Asociaţia Generală a Vånătorilor şi Pescarilor Sportivi (AGVPS). Aproape 30% din total (6,2 milioane de hectare) sunt în grija Romsilva, restul, adică aproape 400.000 de hectare, fiind în administrarea instituţiilor de cercetare sau de învăţămånt din domeniul cinegetic.
Fiecare din instituţiile şi organizaţiile pomenite mai sus trebuie să plătească dreptul de a gestiona vånatul, statul şi proprietarii terenurilor (direct sau prin administraţia locală) încasånd anual sume importante de la concesionari. Anul acesta este vorba de circa 55 de milioane de euro. Potrivit legii, 3% din valoarea redevenţei (adică circa 1,75 milioane de euro în 2008) sunt destinate Fondului de Mediu.
Cabane de vånătoare în regim hotelier
Au existat, însă, voci care au susţinut că în conturile publice ar putea intra mult mai mulţi bani. De exemplu, există fonduri date în folosinţă, la începutul acestui deceniu, pentru sume de numai cåteva sute de lei anual. Au fost depistate, de asemenea, dezechilibre majore între taxele percepute. Presa a semnalat, de-a lungul timpului, că unele fonduri au fost concesionate pe sume de cåteva zeci de ori mai mari decåt ale unor domenii de vånătoare învecinate, cu suprafeţe şi caracteristici similare.
Pentru asociaţiile de vånători, o sursă importantă de venit o reprezintă cotizaţiile. Potrivit unor surse din cadrul AGVPS, acestea variază între 200 şi 400 de euro pe an. Înmulţind cu numărul permiselor de port-armă de vånătoare din Romånia, rezultă că organizaţiile mai sus amintite încasează aproximativ 20 de milioane de euro anual.
Apoi, se încasează diverse sume drept taxe de organizare a vånătorii şi taxe de împuşcare, de ordinul sutelor sau chiar miilor de euro pentru o singură partidă. De exemplu, în funcţie de speciile dorite, tariful de organizare este cuprins între 15 şi 275 de euro pe zi. Apoi, din nou în strånsă relaţie cu specia şi dimensiunile exemplarului doboråt, se achită de la cåteva zeci de euro pentru păsări sau animale mici (iepuri, dihori, bizami, enoţi) pånă la cåteva sute de euro pentru mistreţi, cerbi lopătari sau femele de cerb şi căprior. Masculii ultimelor două specii pot scoate din buzunarul vånătorului, în funcţie de trofeu, între 200 şi 8.800 de euro, în timp ce exemplarele cele mai arătoase din unele specii protejate, vånate doar cu autorizaţie specială, ca råsul, capra neagră sau ursul, pot valora 1.000, 2.800, respectiv 7.000 de euro. Se plătesc tarife piperate (zeci şi chiar sute de euro) şi pentru animalele rănite şi nerecuperate şi chiar pentru focurile trase greşit.
Dacă e greu să cuantifici încasările în cazul sutelor de asociaţii cinegetice, situaţia celui mai mare concesionar din ţară, Regia Naţională a Pădurilor Romsilva, este mult mai clară. În 2007, vånătoarea şi valorificarea cărnii de vånat au adus la bugetul acesteia aproape patru milioane de euro, potrivit directorului economic Bogdan Achimenco. Cifra ar urma să crească cu 10% în cursul acestui an.
Romsilva mai pune la dispoziţia vånătorilor peste 250 de cabane, găzduirea costånd, în medie, 30 de euro pentru o cameră. Circa un sfert din acestea au fost introduse, în această primăvară, în circuitul turistic, Regia estimånd că va încasa, în 2008, ca urmare a acestei măsuri, 900.000 de euro (faţă de 300.000 de euro în 2007). Nu trebuie uitat că anual vin să våneze în Romånia între trei şi patru mii de străini. Mulţi din ei apelează la serviciile unor agenţii de turism şi, pe långă taxele menţionate mai sus, scot din buzunar sume deloc neglijabile pentru transport, cazare şi masă.
Afacerile cu arme şi muniţii, subminate de legislaţie
Vånătorii aduc bani buni şi în conturile firmelor care comercializează echipamente dedicate. Potrivit lui Şerban Matei, directorul general al Arrow International, liderul pieţei de arme, produse de autoapărare şi articole pentru pescari, circa 15% din cifra de afaceri de nouă milioane de euro înregistrată în 2007 se datorează vånătorilor. „A existat, în ultima vreme, o tedinţă de creştere cantitativă, dar mai ales calitativă a produselor comercializate. Vånătorii romåni îşi ridică standardele“, spune Matei.
Totuşi, este loc şi de mai mult, crede acesta, arătånd că ponderea armelor şi muniţiilor în veniturile companiei ar fi mult mai mare dacă ar avea loc schimbări legislative. „Avem cele mai drastice reguli din Europa în ceea ce priveşte cumpărarea şi deţinerea armelor de vånătoare. Mai mult, deşi în nicio ţară din Europa nu există accize la aceste produse, la noi li se aplică accize de 100%. Argumentul autorităţilor este că sunt articole de lux. Asta în condiţiile în care mărfuri cu adevărat de lux, cum ar fi bijuteriile sau iahturile, sunt accizate cu numai 25%-30%“, arată directorul Arrow, adăugånd că situaţia actuală stimulează introducerea în ţară a unor arme cu preţuri subevaluate.
16.780 de mistreţi vor fi împuşcaţi în Romånia în sezonul 2008/2009. La un preţ minim de 250 de euro pe bucată, se vor încasa 4,2 milioane de euro.
