Reţeta succesului în vremuri de restrişte economică: produse importate din ţări cu pedigree, ca Germania, Japonia ori Franţa, dar vândute la preţuri comparabile cu cele „made in China“.
Fier de călcat cu 60 de lei, cafetieră cu 45 de lei, rucsac cu 20 de lei sau jachetă cu 40 de lei. „Şi toate sunt noi şi aduse direct din Germania“, spune, vădit încântat, unul dintre cumpărătorii ce se înghesuie în magazinul TCM de lângă Piaţa Unirii din Bucureşti. Iniţialele, ce pot fi întâlnite tot mai des în toată ţara, vin de la Tchibo Certified Merchandise (Produse Certificate de Tchibo). Este vorba de articole care trebuie să respecte anumite standarde de calitate, create exclusiv pentru compania germană. Celebră la noi mai ales pentru mărcile de cafea, ea operează şi 16.000 de magazine sau standuri în care se vând şi haine, electronice sau articole de uz casnic, la preţuri sub medie.
În România, cea mai mare reţea de distribuţie TCM este operată de Eurotechnik Media, o companie deţinută de omul de afaceri olandez de origine iraniană Madalo Faramarz. Firma, care a avut în 2008 o cifră de afaceri de 1,3 milioane de euro, deţine mai multe puncte de vânzare în Capitală şi colaborează cu magazine independente din 11 oraşe. Recent, a deschis un punct de vânzare şi în mall-ul Liberty Center.
Unul dintre jucătorii mai mici de pe piaţă este Ademih TCM, care are în Piteşti două magazine. La început (2006), compania a lucrat numai cu produse TCM, afirmă patronul Mihai Horhoianu, dar după intrarea României în UE acestea s-au împuţinat şi s-a trecut către produse Quelle. „În 2009, Quelle Germania a dat faliment, ceea ce a ridicat noi probleme. Ne-am orientat însă către ceva similar“, explică acesta. Horhoianu spune că, deşi criza s-a tradus prin reducerea puterii de cumpărare, chiriile spaţiilor comerciale au scăzut aproape la jumătate şi concurenţa a dispărut.
Totul la trei, şase sau nouă lei
Cu o vechime mult mai mare pe piaţă, dar axată numai pe îmbrăcăminte şi încălţăminte la preţ scăzut, este reţeaua Miniprix. Cele patru unităţi din Bucureşti şi trei din provincie au adus, în 2008, venituri totale de peste zece milioane de euro. Şi s-ar părea că venirea crizei le-a priit: „Începând de anul trecut, e tot mai aglomerat la noi“, afirmă o angajată a magazinului din Otopeni.
Cu un concept diferit, dar ţintind tot cumpărătorii ce nu doresc să scoată prea mulţi bani din buzunar, îşi face tot mai simţită prezenţa lanţul Daiso. Acesta, cu locaţii în mari centre comerciale, oferă produse japoneze, toate încadrate în trei categorii de preţ: trei, şase şi nouă lei bucata. „Anul acesta avem în plan deschiderea a zece noi magazine Daiso, majoritatea în a doua jumătate a anului“, a declarat Tudor Moţiu, director executiv al companiei. „Ne propunem să ajungem la 100 de magazine până în 2015. Criza economică ne-a făcut să pierdem doi ani pe care îi vom recupera în cinci ani“, a adăugat el. Daiso are peste 2.500 de magazine în Japonia şi mai mult de 660 de unităţi în afara ţării, în special în Asia. România, cu cele 12 unităţi ce au adus venituri de 1,4 milioane de euro în 2008, ocupă un loc fruntaş în reţeaua externă, după Coreea de Sud (500 de magazine), Thailanda (39), Hong Kong (26) şi Taiwan (25).
La modă în toată lumea
Magazinele de acest tip au corespondent în toată lumea. Reţeaua Dollar Store, de exemplu, din care fac parte, doar în Statele Unite, peste 300.000 de magazine cu vânzări anuale de peste un miliard de dolari, anunţă, pe site-ul companiei, că este în căutare de francizaţi în mai multe ţări, printre care şi România. Dincoace de Ocean, în Marea Britanie, Poundland şi 99p Stores se bat aprig pentru banii clienţilor cu venituri sub medie.
Trecând Canalul Mânecii, găsim Todo a 100 (Totul la 100) în Spania, Trezentos (Trei sute) în Portugalia, ambele trăgându-şi numele din epoca pre-euro, Euroland, în Olanda (peste 40 de locaţii), EuroShop sau Pfenningland, în Germania, sau NINEtNINE Cent Paradise, preponderent în Italia. În cadrul acestei reţele funcţionează peste 200 de magazine, din care unul în Bucureşti, în cartierul Pantelimon.
