Reprezentanții Reff & Asociații au realizat o sinteză a celor mai importate reguli de respectat de către retaileri în astfel de campanii. Este știut deja că, în Romania, cadrul legal actual nu este întotdeauna adaptat practicilor inovative ale comercianților care concep în permanență noi modalități de promovare, cât mai diverse și cât mai variate.
Legislația (neclară, rigidă sau impunând în anumite cazuri obligații dificil de îndeplinit) nu reflectă de fiecare dată realitatea în ceea ce privește vânzările „promoționale” sau alte campanii de reduceri, respectiv promoții pe care le practică comercianții în prezent, reiese din sinteza Reff & Asociații.
Este foarte important, în acest context, ca retailerii să cunoască și să aplice corect pârghiile juridice aferente, pentru a-și eficientiza la maximum activitatea în astfel de perioade și a evita eventualele sancțiuni.
”OG nr. 99/2000, care vizează comercializarea produselor și serviciilor pe piață („OG 99/2000”), include în categoria vânzărilor cu preț redus, printre alte practici (cum ar fi vânzarea de lichidare, vânzarea la magazinul de fabrică etc), vânzările de soldare și vânzările promoționale”, subliniază Silvia Axinescu, avocat senior, Reff & Asociații.
Vânzările de soldare vizează stocul de mărfuri sezoniere, spre deosebire de vânzările promoționale, care pot viza reduceri de preț aplicabile oricăror produse/servicii prestate în mod curent de comercianți. În timp ce vânzările de soldare pot fi efectuate numai în cursul a două perioade având o durată maximă de 45 de zile, vânzările promoționale pot fi efectuate oricând în timpul anului. De asemenea, dacă vânzările de soldare pot fi efectuate de comercianți „în pierdere” (respectiv la un preț egal sau mai mic decât costul de achiziție), o asemenea practică este interzisa în cazul vânzărilor promoționale.
Armonizarea cu legislația europeană
De multe ori, se poate vorbi de exagerări impuse de legislație în ceea ce privește informarea în cazul unor aspecte care nu sunt în mod necesar concordante cu legislația europeană în domeniu.
Spre exemplu, potrivit sursei citate, prevederile OG nr. 99/2000 interzic, ca regulă, „vânzarea cu prime” (acea practică prin care se acordă gratuit diferite produse sau vouchere de cumpărături în magazinul respectiv); în unele situații, o asemenea practică este permisă cu impunerea unor restricții (cum ar fi stabilirea unui prag de până la 10% din prețul de vânzare). Prin comparație, legislația europeană nu percepe astfel de practici comerciale ca fiind incorecte.
”De asemenea, în practică, regulile speciale de informare cu privire la reducerile de prețuri  (care impun, printre altele menționarea prețului nou și a prețului vechi exprimat vizibil și fără echivoc) pot fi dificil de implementat, având în vedere varietatea de tipuri de vânzare ce pot fi avute în vedere de comercianți”, mai spune Silvia Axinescu. Spre exemplu, în cazul în  care reducerea – exprimată fie printr-un procent, fie printr-o valoare concretă – se aplică numai dacă consumatorul achiziționează produse având o sumă minimă impusă de comerciant (ex: reducere de 20% la cumpărături de minim 100 de lei), regulile menționate anterior pot fi cu greu puse în aplicare.
Proiectul de lege propus de Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor (ANPC) în vederea modificării OG nr. 99/2000 încă de la sfârșitul anului trecut și aflat în prezent în proces legislativ este, din punctul nostru de vedere, un pas înainte. Armonizarea legislativă va permite un cadru competitiv între comercianți, fără a afecta interesele consumatorilor, prin eliminarea anumitor restricții, simplificarea unor proceduri sau chiar renunțarea la anumite formalități (de exemplu, notificarea la primărie a vânzărilor de soldare).
Educarea și informarea continuă, precum și adaptarea constrângerilor legislative la realitatea practică joacă, de asemenea, un rol esențial în acest proces. 
Regula de bază – informarea
Indiferent de mecanismul ales pentru promovarea vânzărilor în regim de reduceri, comercianții trebuie să respecte o regulă de bază: să informeze complet, corect și precis consumatorii asupra condițiilor de desfășurare a mecanismului de vânzare (inclusiv a condițiilor sau procedurilor impuse pentru a beneficia de o anumită „ofertă” sau „promoție”), astfel încât aceștia să poată face o alegere rațională, în conformitate cu interesele lor.
”Printre altele, comercianții trebuie să dea informații precum: durata de desfășurare a ofertei de vânzare; produsele / serviciile care fac obiectul ofertei de vânzare; magazinele de comercializare a produselor / serviciilor la preț redus; reducerea efectivă oferită consumatorilor; referirea la cuvântul „promoție” sau „reducere”, respectiv „soldări” (inclusiv derivate ale acestora), în funcție de tipul vânzării (promoțională sau de soldare)”, explică Silvia Axinescu.
Deși comercianții utilizează în practică cuvinte precum „reduceri”, „promoții” și alte variante similare pentru mai multe tipuri de practici de vânzare (atât vânzări promoționale, precum și vânzări de soldare), folosirea sinonimelor denumirii „soldare/solduri/soldări” (un sinonim pentru acestea fiind inclusiv cuvântul „reducere”) în cazul altor tipuri de vânzări decât cele de soldare este interzisă prin prevederile OG nr. 99/2000. Mai mult, folosirea incorectă a cuvintelor menționate mai sus poate atrage aceleași riscuri legate de calificarea practicii ca fiind una incorectă, mai reiese din sinteza Reff & Asociații.
Așadar, reducerea de preț trebuie raportată la prețul anterior practicat de comerciant, prin indicarea corespunzătoare a cifrelor.
Anunțul de reducere de prețuri trebuie să fie vizibil, lizibil și fără echivoc exprimat printr-una dintre următoarele variante: fie prin menționarea noului preț lângă prețul anterior, barat; fie prin mențiunile „preț nou”, „preț vechi” lângă sumele corespunzătoare, fie prin menționarea procentului de reducere și a prețului nou care apare lângă prețul anterior, barat.
Lipsa informării, informarea parțială, omiterea anumitor aspecte privind mecanismul de desfășurare a promoției, transmiterea unor mesaje contradictorii, prezentarea unor informații false sau de natură să inducă în eroare consumatorii comportă riscul calificării practicii ca fiind una incorectă și aplicării sancțiunii prevăzute în baza legislației relevante în domeniu, mai reiese din sinteza Reff & Asociații.
Sancțiunile financiare pot ajunge la maximum 100.000 de lei în cazul nerespectării măsurilor dispuse de către ANPC, odată cu aplicarea sancţiunii amenzii contravenţionale, agentul constatator putând propune ca sancţiune complementară suspendarea activităţii până la încetarea practicii comerciale incorecte.
De asemenea, folosirea practicilor de comercializare abuzive sau săvârşirea repetată a unor abateri sancţionate de organele de control în decurs de 6 luni de la prima constatare poate atrage inclusiv închiderea temporară a unităţii pe o durată de la 6 luni la 12 luni.