Decebal Traian Remes a dat doua bobarnace revendicarilor sindicale. Avand de ales intre respectarea angajamentelor luate in fata organismelor financiare internationale si simpatia maselor, a sacrificat-o pe cea din urma. A incalcat memorandumul semnat cu cele patru mari confederatii sindicale.
Vazand ca gluma se ingroasa si ca exemplul grevistilor de la Metrorex este urmat cu repeziciune de ceferisti, ca profesorii sunt in strada si alte categorii salariale intentioneaza sa-si petreaca vara cerand bani, Guvernul, cu mana trezorierului Remes, a taiat macaroana revendicarilor: Legea bugetului de stat nu se mai modifica (asa cum cerusera si obtinusera sindicatele), iar ministerele si institutiile publice nu au voie sa majoreze salariile bugetarilor.
Inversunarea liderilor sindicali impotriva Legii bugetului de stat pe 1999 se concentreaza pe articolul care spune ca fondul de salarii al regiilor autonome, societatilor sau companiilor nationale nu poate fi mai mare in acest an decat de patru ori fondul de salarii consumat in trimestrul IV din 1998. Negociind cu Guvernul, liderii au obtinut o mica victorie: doar societatile comerciale cu pierderi sunt obligate sa respecte aceasta cerinta. Cine incheie anul pe zero sau in profit poate majora salariile.
Dar nu a fost sa fie. Desi ministrul muncii si protectiei sociale a intocmit proiectul ordonantei care ar fi dat liber indexarilor salariale, Finantele au spus pas. Nu sunt bani la buget si, daca tot nu au pierderi, societatile ar trebui sa-si foloseasca surplusul financiar pentru a-si plati datoriile restante. O data linistiti salariatii societatilor comerciale de stat, Guvernul administreaza un dus rece si ministerelor si institutiilor publice, interzicand ordonatorilor principali de credite sa depaseasca fondurile alocate prin buget pentru plata salariilor. Daca vor sa fie generoase cu bugetarii, ministerele au o singura solutie: sa mai trieze din ei. Altfel spus, sa treaca la debirocratizarea institutiilor statului.