Printre criteriile folosite de OMS pentru a declara această urgenţă se numără faptul că virusul se transmite rapid în multe ţări în care nu au existat cazuri până acum.

Iată cum ar trebui să ne protejm și, mai ales, ce să facem dacă bănuim că ne-am infectat.

Ce este, de fapt, variola maimuței?

Variola maimuței este o boală infecțioasă virală, provocată de un virus care aparține familiei poxvirusurilor. Poxvirusurile se transmit direct sau indirect, de la animale la om, dar, comparativ cu alte virusuri, au un grad crescut de rezistență în mediu uscat, mai ales la temperaturi ridicate

Variola maimuței este asemănătoare cu variola, care a fost eradicată prin eforturile globale de vaccinare în 1980. Variola maimuței nu este însă la fel de transmisibilă sau fatală ca variola. Cu toate acestea, unii cercetători se tem că variola maimuței ar putea suferi mutații, devenind o amenințare mai mare pentru oameni.

„Deși variola a fost eradicată în rândul populației umane încă din anii 80, există riscul ca variola maimuței să umple acest gol”, susține un studiu realizat în 2008. „Un lanț extins de transmitere de la persoană la persoană a variolei maimuței, în 2003, în Republica Congo, dezvăluie potențialul adaptării ulterioare a virusului pentru a deveni un agent patogen uman foarte periculos”, arată cercetarea.

Înainte de focarul din 2022, aproape toate cazurile de variola maimuței raportate în afara Africii – unde unele rozătoare și primate non-umane pot fi purtătoare de virus – au fost legate de călătorii internaționale și animale importate.

Motivele de îngrijorare ale autorităților sanitare rezidă tocmai din imposibilitatea stabilirii cu exactitate a sursei de infectare.

Care sunt simptomele?

Simptomele variolei maimuței sunt similare cu cele ale variolei. Acestea sunt:

  • febră
  • dureri de cap
  • dureri musculare
  • lipsa de energie

De asemenea, pot apărea erupții cutanate, care seamănă cu coșurile sau cu bășicile cu puroi, potrivit CDC. Acestea se pot dezvolta pe tot corpul, inclusiv pe față, picioare, mâini, organe genitale, dar și în gură.

Unii indivizi au dezvoltat o singură leziune care ar putea fi confundată cu un simptom al bolilor cu transmitere sexuală, cum ar fi herpesul sau sifilisul, notează NPR.

CDC spune că erupția durează, de obicei, două până la patru săptămâni și că anumite persoane o fac înainte de apariția altor simptome, în timp ce alții pot prezenta doar erupție.

Poate cauza moartea?

Vestea bună este că versiunea actuală a variolei maimuței, care se răspândește pe tot globul, nu este considerată letală. Potrivit CDC, mai mult de 99% dintre pacienți pot să supraviețuiască.

Cu toate acestea, o infecție s-ar putea dovedi fatală la copiii cu vârsta de sub 8 ani, la persoanele cu sistemul imunitar compromis și în cazul femeilor însărcinate sau care alăptează.

De asemenea există riscul unor complicații mai grave, potrivit cercetărilor publicate în 2009, inclusiv probleme pulmonare și bronhopneumonie. Virusul poate duce, de asemenea, la infecții oculare.

Cum se răspândește virusul?

CDC spune că șansele de a contracta variola maimuței în SUA sunt „scăzute”, dar oricine intră în contact strâns cu o persoană care are boala este expusă riscului de infecție. Actualul focar se răspândește prin contactul de la om la om.

O infecție se poate dezvolta și din particulele respiratorii ale unei persoane infectate, avertizează OMS.

Cum ne putem proteja?

Șansele de infectare cresc în cluburile de noapte aglomerate, deoarece virusul se răspândește în principal prin contact direct cu pielea. Articolele potențial contaminate, cum ar fi lenjeria de pat, hainele și prosoapele ar trebui ținute separat de alte rufe, recomandă CDC.

Asigurați-vă că spălați bine mâinile cu apă și săpun în timp ce curățați articolele potențial contaminate și după aceea, se spune în recomandarea CDC.

Ce trebuie să facă persoanele care au simptome?

Dacă suspectați că aveți simptome sau credeți că ați intrat în contact cu un potențial purtător, primul pas este să vă izolați, pentru a preveni răspândirea virusului. Apoi, contactați un serviciu medical, care va stabili dacă ar trebui să fiți testat.

OMS sfătuiește oamenii să se izoleze timp de trei săptămâni din momentul în care cred că ar fi putut fi expuși și să limiteze contactul cu alte persoane, în așteptarea rezultatelor testelor.