Vasile Bănescu demontează afirmațiile despre religie făcute de Călin Georgescu

Sub titlul „Razne sapienţiale de „cler şi popor „seducătoare”, Bănescu prezintă ceea ce el numește „răspunsuri ludic-minimaliste”, într-un stil caracteristic.

De exemplu, Călin Georgescu a afirmat că „rugăciunile din Carpaţi sunt cele mai puternice, fiind aproape de cer”.

În replică, într-o postare pe Facebook, Vasile Bănescu a spus că „rugăciunile oamenilor, indiferent la ce altitudine se roagă, ajung împreună la Cerul care e pretutindeni la fel de aproape de omul rugător”.

Candidatul la alegerile prezidențiale a afirmat, de asemenea, că „rugăciunea este cea mai pură formă de rezistență împotriva manipulării globale”.

Fostul purtător de cuvânt al Patriarhiei Române a subliniat însă că rugăciunea reprezintă „o formă de rezistență la asalturile manipulatoare ale diavolului care nu se roagă”. El a adăugat că aceasta este „expresia credinței realiste, nu a luptei cu imaginarul și vagul”.

Creștinismul are o natură personalistă, nu colectivistă, spune Vasile Bănescu

De asemenea, potrivit lui Călin Georgescu, „credința colectivă a românilor poate schimba cursul istoriei”.

Însă, potrivit lui Vasile Bănescu, creștinismul are o natură personalistă, nu colectivistă. Acesta a subliniat că rugăciunea este întotdeauna personală, nu etnică sau colectivă, și că aceasta are puterea de a transforma doar persoana care se roagă, nu istoria sau întreaga umanitate.

Candidatul la alegerile prezidențiale a afirmat și că „România este un sanctuar care protejează esența umană de influențele externe”.

Fostul purtător de cuvânt al Patriarhiei Române a spus însă că România, ca țară situată în sud-estul Europei, nu ar mai putea să se protejeze singură de anumite influențe și agresiuni venite dinspre Răsărit fără ajutor extern. El a adăugat că esența umană reprezintă „chipul” spiritual al Creatorului.

Călin Georgescu a declarat, de asemenea, că „Pădurile din Carpați sunt martorii eterni ai rădăcinilor spirituale ale umanității”.

În schimb, Vasile Bănescu a afirmat că pădurile din Carpați au apărut după formarea acestora și că nu pot fi considerate martori decât în ceea ce privește propriile rădăcini adânc înfipte în pământ. El a subliniat că umanitatea și spiritualitatea acesteia nu au legătură cu pădurile.

Iată postarea completă a lui Bănescu:

„Razne sapiențiale de „cler și popor” seducătoare.

Răspunsuri ludic-minimaliste.

– „Rugăciunile din Carpați sunt cele mai puternice, fiind aproape de cer.”

Rugăciunile oamenilor, indiferent la ce altitudine se roagă, ajung împreună la Cerul care e pretutindeni la fel de aproape de omul rugător.

– „Rugăciunea este cea mai pură formă de rezistență împotriva manipulării globale.”

Rugăciunea este o formă de rezistență la asalturile manipulatoare ale diavolului care nu se roagă. Ea e expresia credinței realiste, nu a luptei cu imaginarul și vagul.

– „Credința colectivă a românilor poate schimba cursul istoriei.”

Creștinismul e personalist, nu colectivist. Rugăciunea nu e niciodată etnică și colectivă, ci personală. Ea nu poate schimba decât persoana care se roagă, nu istoria și umanitatea.

– „România este un sanctuar care protejează esența umană de influențele externe.”

România este o țară sud-est europeană care fără ajutor extern nu s-ar mai putea proteja pe ea însăși de anumite influențe și agresiuni de la Răsărit. Esența umană e „chipul” spiritual al Creatorului.

– „Pădurile din Carpați sunt martorii eterni ai rădăcinilor spirituale ale umanității.”

Pădurile din Carpați au apărut după formarea Carpaților și nu au calitatea de martor decât în ceea ce le privește propriile rădăcini înfipte în pământ. Umanitatea și spiritualitatea ei nu sunt forestiere.

– „Rugăciunea este calea prin care putem schimba energia întunecată a lumii.”

Lumea creată de Dumnezeu nu poate fi străbătută maniheic și gnostic de o energie întunecată, ci doar de rațiunile pline de sens ale Rațiunii creatoare.

– „Fiecare rugăciune făcută în România hrănește energiile universale ale luminii.”

Rugăciunea este expresia credinței conștiente de realitatea dialogului cu Dumnezeu și nu-l hrănește spiritual decât pe omul care se roagă. „Energiile universale ale luminii” străine de creștinism doar coboară din lumea vagului spre cea a nimicului.

– „Hristos a înviat pentru ca poporul român să devină un far al lumii.”

Iată cum eroarea bimilenară conform căreia Hristos ar fi înviat pentru mântuirea fiecărui om din lume a fost în sfârșit corectată:

Hristos a înviat, de fapt, pentru poporul (pre)român și doar pentru el. „Farul Constanța” nu este doar un nume de echipă, ci simbolul etnic suprem care luminează intermitent până la capătul lumii.

– „Fiecare român are în el o scânteie divină care poate aprinde lumina universală.”

Spre deosebire de toți oamenii din istoria trecută și viitoare, creați de un meschin Demiurg, românii sunt singurii creați de Dumnezeu. De aceea sunt scânteietori și înaintemergători ai luminii încă neaprinse, dar universală.

– „Fiecare fir de iarbă din România are o semnificație sacră în echilibrul universal.”

Aceleași „fire de iarbă” l-au inspirat pe însuși Walt Whitman, chiar dacă acesta, din motive ce nu-i fac cinste, nu s-a declarat român. Firul de iarbă românesc este hieroglifa sacră a Universului.

– „Neutralitatea este protecția divină împotriva influențelor malefice.”

Neutralitatea față de rău este protecția ortodoxistă asigurată maleficului și influențelor sale.

– „România este locul unde divinitatea a decis să păstreze esența purității umane.”

Divinitatea, deși nu apreciază predestinarea, a decis, totuși, din veșnicie ca România, veșnică și ea, să fie „sticluța” cu esența pură și tare a umanității?

– „Carpații nu sunt doar munți, ci sanctuare ale energiilor divine.”

Carpații, adevărate hangare ale dumnezeirii garate definitiv în România, sunt supra-apreciați ca munți și subestimați ca sanctuare ale energiilor divine necreate”.