Ești oaspetele lor, ei sunt plătiți să te trateze cu toată atenția cuvenită și dacă totul decurge bine, la sfârșit se mai pricopsesc și cu un bonus lângă notă, iar pentru asta ei ar trebui măcar să se uite constant în direcția ta. O relație din care chelnerii sau ospătarii sau cum vreți să-i numim nu au decât de câștigat.
Și cu toate astea ți se întâmplă frecvent să fii lăsat minute în șir cu ochii căscați după ei, făcând tot felul de semne caraghioase din mână, în speranța că te vor remarca. Când în sfârșit le-ai captat atenția și se îndreaptă către masa ta, aproape că ai un sentiment de împlinire. Ieșitul ăsta la restaurant îți oferă uneori tot felul de satisfacții nebănuite!
Relația mea cu restaurantul Vecchio a debutat prost din cauza asta. Am poposit acolo într-o vineri seară, restaurantul era destul de plin și chelnerilor le-a luat mai mult de 5 minute să-mi aducă un meniu sau să-mi dea măcar bună seara, din momentul în care m-am așezat. Eu unul mi-am zis că ăsta nu e un semn bun, că măcar la început, când te pregătești să comanzi, lucrurile ar trebui să decurgă normal. Apoi a apărut un șef de sală care a mai îndreptat situația. Dar dacă șeful de sală ar fi stat la primire, m-ar fi condus la masă și mi-ar fi dat meniul, episodul de la început ar fi fost evitat.
Restaurantul arată foarte bine. Decorat în tonuri deschise, cu un mobilier alb, foarte cald, care-ți oferă senzația aceea de confort pe care eu unul o apreciez într-un restaurant. E așezat pe strada Covaci, aproape de Hanul lui Manuc și cumva mai departe de agitația aceea mare dinspre zona Lipscani.  Lucrurile sunt făcute acolo cu investiții serioase. Înțeleg că au “transferat” și un bucătar bun dintr-un restaurant de succes. După ce am gustat mâncarea și am citit satisfacția pe figurile celorlalți clienți, pot spune că investiția aceasta pare să fi meritat.
Dacă problema cu serviciul nu tinde să se permanentizeze, Vecchio poate deveni un restaurant foarte bun. Prezența lui în Centrul vechi este oricum pozitivă. Eu cred că această zonă merită în egală măsură și câteva restaurante bune pe lângă șaormeriile, barurile și cafenelele care sunt acolo din belșug.

Ce-am încercat și ne-a plăcut
Așa cum sugerează și numele, specificul restaurantului este italienesc. Meniul este unul clasic, fără prea multe improvizații. Am încercat și mi-a plăcut supa minestrone (14 lei), carpaccio de dovlecei (16 lei), farfalele cu jambon, smântână și trufe (27 de lei), un biban în sare foarte fraged și atent condimentat (59 de lei) și o ruladă de pui cu prosciutto (29 de lei), care zăbovise poate prea mult în așteptarea ospătarului la bucătărie și nu prea mai era caldă. Însă gustul era bun. O notă bună și pentru desert: o clătită umplută cu fructe de pădure și cremă de vanilie (14 lei). De altfel întreg meniul de deserturi este o încântare, în primul rând pentru ochi, cu o grafică specială care explică într-un mod extrem de colorat compoziția fiecărui fel în parte. Prețurile mi s-au părut foarte rezonabile, judecând după prezentarea întregului loc și după calitatea mâncării.
Lista de vinuri este alcătuită atent, pentru toate gusturile și buzunarele. Iar șeful de sală se vede că are pregătirea necesară ca să ți-o prezinte cum trebuie. Chit că mi-a recomandat un Chardonnay mai nou de la Cramele Hallewood, Thaisa, care mie nu mi-a plăcut așa mult. Însă asta-i o chestiune de gusturi. V-aș recomanda să încercați oricum din vinurile românești, unde selecția este destul de generoasă.
Legendă
Mâncare: 3 puncte din 5
Serviciu: 3 puncte din 5
Atmosferă: 4 puncte din 5

Vecchio
Strada Covaci 16
031.430.95.78
www.vecchio.ro