Ironie a sorţii, răzbunare a ciclurilor financiare şi scatoalcă de la o doamnă legată la ochi! Personaje care până nu demult vânau imobile luxoase, terenuri în zone exclusiviste, păduri întregi sau moşii de hectare pentru joaca de-a agricultura, acum s-au trezit în celule de 12 metri pătraţi. Au călărit curba speculativă rezidenţială din deceniul trecut, s-au încărcat de drepturi litigioase, au adulmecat pe lângă vilele de protocol ale statului ori au dat iama în activele imobiliare ale companiilor de stat. Acum aceleaşi personaje sunt poftite de procurori în arestul poliţiei. Trendul pare abia la început pentru că parchetele sunt la tatonările dintâi în ceea ce priveşte fraudele din retrocedări sau finanţările bancare ciudate pentru tot soiul de matrapaslăcuri imobiliare. Au vrut finisaje de top, jacuzzi, piscine şi mobilă de lux. Acum dorm pe paturi de fier suprapuse. Au păşit pe marmură şi s-au lăfăit pe saltele cu apă. Acum tremură de frig în celule. Ne-au privit de sus din penthouse-uri şi logii ofertante. Acum lumina zilei le pătrunde doar printre zăbrele. Aveau în case tablouri scumpe şi trofee de vânătoare. Pe pereţi au acum numai igrasie.

Oligarhia care a dezmoştenit România a fost obsedată de imobiliar. Fluxul de credit şi cotaţiile aiuritoare din timpul balonului speculativ le-a aţâţat încă şi mai mult această poftă. Goana după acapararea de terenuri şi case a căpătat accente monstruoase. Suficient de mulţi români au fost călcaţi în picioare în tot acest iureş. Cursa nebună după imobile se va sfârşi nu de puţine ori între zidurile strâmte ale penitenciarului. Deja vedem întâmplându-se acest lucru. Probabil, cazurile se vor înmulţi. Pentru anchetatori va fi simplu: adresele suspecţilor vor fi ele însele punct de plecare în probatoriile pe care le vor face. Odată ce Justiţia a luat urma hoţiilor din ultimul sfert de veac nu este ocoliş pentru unul dintre cele mai mari jafuri care au răscolit societatea, cel din imobiliar. Cum acesta a angrenat şi sistemul de credit răul săvârşit a fost prea mare pentru România spre a fi lăsat nepedepsit. Scuturarea mafiei retrocedărilor este probabil abia la început.

Prezenţă proiectată iconic la acest început de an – veceul turcesc din arestul poliţiei. Istoria nu putea fi mai ironică faţă de balonul imobilar şi de răsfăţaţii lui decât scoţându-ne în faţă acest vestigiu al unor perioade de privaţiuni în ceea ce priveşte spaţiul locativ. Devenit simbol al condiţiilor grele de detenţie, veceul turcesc contrastează puternic în raport cu luxul vânat, obţinut şi afişat ostentativ de parveniţii tranziţiei. Nu privim cu satisfacţie, nu ne simţim răzbunaţi şi nu ne încântă cu nimic. Putem râde, totuşi,  împreună cu istoria. Saga imobiliară din toţi aceşti ani care ne-a înglodat într-o mulţime de datorii, se încheie grotesc. Actorilor ei nu le rămâne decât să tragă apa… la un veceu turcesc.