Mai mult de jumătate din populaţia României locuieşte în case supra-aglomerate, indică datele (valabile pe 2011) ale institutului de statistică al UE, Eurostat. Astfel, 54% dintre concetăţenii noştri trăiesc înghesuiţi, urmaţi fiind în clasament de bulgari, polonezi şi unguri (cu circa 47% din populaţie în aceeaşi situaţie). Media europeană a acestui indicator este de 17%. La polul opus se află olandezii şi belgienii, cu doar circa 2% din locuitori încadrându-se în definiţia europeană a supra-aglomerării.

Mai exact, potrivit normelor de la Bruxelles, pentru a nu intra în această categorie, o casă ori un apartament ar trebui să aibă o cameră comună (sufrageria sau livingul) şi apoi, de la caz la caz, ar trebui să beneficieze de o cameră separată fiecare cuplu, fiecare adult singur de peste 18 ani, fiecare pereche de adolescenţi (12-18 ani) de acelaşi sex, fiecare adolescent (12-18 ani) neinclus în categoria de mai sus şi fiecare pereche de copii sub 12 ani (indiferent de sexul acestora). Datele Eurostat ar putea fi interpretate şi altfel: cei mai mulţi români beneficiază de un nivel scăzut de intimitate în propria casă. Este posibil ca acest fapt să aibă efecte greu de cuantificat asupra comportamentului social sau profesional al concetăţenilor noştri.

Ca acum 200 de ani

Mai uşor de observat este impactul asupra românilor al unui alt trist record: suntem pe primul loc în UE (la mare distanţă de următoarea clasată) în cea ce priveşte proporţia locuinţelor fără baie sau duş (37% din total) sau fără toaletă modernă (39%). Bulgaria se află pe locul doi la acest capitol, cu 15% din case în prima categorie şi cu 25% în cea de-a doua, iar cele trei state baltice au şi ele între 10% şi 18% dintre locuinţe în aceeaşi categorie.

La celălalt capăt al clasamentului se află Olanda, Spania şi Germania, cu sub 0,1% din case fără baie sau duş, respectiv Suedia, Olanda ori Spania, cu aproape nicio locuinţă cu veceu exterior. Dacă ne face să ne simţim ceva mai bine, una din 20 de case din Irlanda, una din 70 de case din Belgia şi una din 80 de case din Austria sau Portugalia au încă toaleta în fundul curţii.

Nu stăm deloc bine nici la poluarea sonoră – 28% din români suferă de această probemă, conform Eurostat, fiind pe locul al doilea în UE la acest capitol, după Malta, unde 30% din locuitori stau în zone zgomotoase. Peste media UE la acest capitol (de 20%) se mai situează, în ordine descrescătoare, Ciprul, Germania, Grecia, Olanda, Portugalia şi Italia. Cel mai linişte este în casele irlandezilor (doar 9,3% se plâng de poluare fonică),  ungurilor (9,8%) şi croaţilor (10,6%).

Cum cea mai importantă şi mai constantă sursă de zgomot o reprezintă traficul rutier, ultimii ani au adus unele schimbări pozitive în acest sens în România. Inaugurarea a câteva sute de kilometri de autostradă şi centuri a scos (total sau în mare parte) traficul de tranzit din zeci de sate şi din oraşe precum Constanţa, Deva, Sebeş, Orăştie, Alexandria, Drobeta Turnu Severin, Caransebeş sau Lugoj.

Nu e totul negru

Există, totuşi, şi capitole la care stăm mai bine decât majoritatea europenilor. Spre exemplu, în 2011, 96,6% din români stăteau într-o casă ai cărei proprietari erau. Potrivit Eurostat, este cea mai mare proporţie înregistrată la nivelul UE. Urmează în clasament Lituania, Croaţia, Ungaria şi Slovacia, cu peste 90% fiecare. Cele mai mici proporţii de proprietari (sub 60%) se înregistrau în Austria şi Germania. Tot în România era înregistrată şi cea mai mică rată a locuinţelor ipotecate – circa 1% din total. Bulgarii şi croaţii au şi ei doar în jur de 2-3% din locuinţe ipotecate, în timp ce campionii la acest capitol sunt danezii (cu 53% din locuinţe cumpărate ori construite cu împrumut bancar aflat în derulare), olandezii (60% din locuinţe în această situaţie) şi suedezii (cu 66% din locuinţe ipotecate).

Totodată, datele Institutului Naţional de Statistică (INS) arată că, deşi nu întotdeauna într-un ritm foarte rapid, problemele legate de calitatea locuirii în România tind să se împuţineze. Astfel, dacă în 2007 peste 40% din locuinţele românilor aveau probleme de genul iluminat insuficient, încălzire neadecvată, scurgeri prin acoperiş sau pereţi ori igrasie, în 2012 procentul lor scăzuse la 19%. Mai mult, dacă în 1990 locuinţele nou construite aveau în medie 91 de metri pătraţi, iar în 2000 ajunseseră la 130 de metri pătraţi, în 2011-2012 ele aveau circa 160 de metri pătraţi. Totodată, în 1990 locuinţele cu cinci camere şi peste reprezentau numai 3% din totalul celor construite, iar cele cu patru camere doar 11%. În 2000, locuinţele din prima categorie ajunseseră la 15% din total, iar cele cu patru camere la 16%. În 2012, casele cu cinci sau mai multe camere reprezentau 27% din totalul locuinţelor noi, iar cele cu patru camere – 24% (asta însemnând că mai mult de jumătate din locuinţele noi aveau cel puţin patru camere).

Datele INS mai indică şi că, între 2008 şi 2012, s-au îmbunătăţit şi dotările locuinţelor. Astfel, au crescut numărul de televizoare (de la 132 la 143 la 100 de gospodării), frigidere şi combine frigorifice (de la 120 la 125), aragazuri (de la 94 la 96), maşini de spălat rufe (de la 71 la 79) şi aspiratoare (de la 59 la 66 la 100 de gospodării). Accesul la un computer la domiciliu a crescut vertiginos (de la 31% în 2007 la 56% anul trecut) şi la fel s-a întâmplat şi cu accesul la Internet (de la 21% în 2007 la 53% anul trecut). În acest ritm, peste puţin timp am putea ajunge la situaţia oarecum absurdă în care numărul locuinţelor fără Internet va fi mai mic decât al celor fără toaletă.