Theodora Videscu, după 15 ani de media a ales să se călugărească. Aceasta susține că după ce a cunoscut mai bine frumusețea monahismului a luat decizia de a-și dedica viața bisericii. Până să ajungă stareță la mănăstirea Budești (județul Vâlcea), Theodora Videscu a fost pentru câțiva ani la o mănăstire de maici din Statele Unite, din statul New York, dar și în Israel.

”Televiziunea i-a deschis drumul spre mănăstire”

”Deşi aveam o viaţă duhovniceas­că, mergeam regulat la biserică, mă spove­deam, mă împărtăşeam etc., nu m-am gândit să mă călugăresc. Până la un moment dat, când am cunoscut mai bine fru­museţea mo­nahis­mului. Am lucrat la TVR, la De­partamentul Arte. M-am ocupat de teatru şi film. A fost o perioadă plină de efer­vescenţă, imediat după Revoluţie, în care se pu­teau face lucruri fru­moa­se. Am lucrat apoi la PRO TV, unde am înfiinţat „Departamentul de film documentar”, ajutată de d-l Adrian Sâr­bu, care era atunci preşedintele televi­ziunii. Din păcate, acel proiect de a face filme docu­mentare de mare an­vergură, coproducţii in­ter­­naţionale, nu s-a concre­tizat… Şi-atunci am plecat la Antena 1, unde am fondat un ast­­fel de depar­tament şi unde chiar am făcut filme. Lucrând acolo, mi s-a cerut într-o zi să scriu un scenariu pentru un documentar despre viaţa mo­nahală din România”, spune maica Theodora.

”Am avut şansa să mă întâlnesc cu marii duhovnici ai ţării”

”Am început să mă docu­men­tez şi, pe măsură ce strângeam infor­maţiile ne­ce­sare, filmam. Am lucrat la acest subiect vreo ju­mă­tate de an, în ritm susţinut, aşa cum se face la tele­viziunile comerciale, unde bugetul e li­mi­tat şi tim­pul întotdeauna scurt. Am mers la toate mânăstirile din România, în ordine cronologică, pe provincii istorice. Cu această ocazie, am avut şansa să mă întâlnesc cu marii duhovnici ai ţării. Şi am făcut un serial de douăzeci de episoade despre isto­ria vieţii de mânăstire din România, sub titlul „Amin­tirile unui pelerin”. A fost o perioadă foarte intensă, dor­meam numai două, trei ore pe noapte, scriam, călă­toream prin ţară, citeam şi făceam inter­viuri – une­ori greu, pentru că mulţi călugări erau reticenţi… Dar toată emoţia aceea a peregri­nării prin mânăstiri a început să mă urmărească şi ulte­rior, ca o boare, ca un halou, şi când puneam capul pe pernă, şi când mergeam pe stradă, şi în redacţie… Mă întrebam mereu de ce mi-a dat Dumnezeu un astfel de subiect şi mă gândeam la vieţile călugări­lor pe care i-am cu­noscut. Concluzia generală era că viaţa de călu­găr e foarte frumoasă, dar şi foarte grea. Încă nu-mi puneam problema că aş putea trăi aşa”, a povestit maica Theodora în Formula AS.

”Aveam doar două valize, una cu haine şi cealaltă cu cărţi”

”Sunt născută, crescută, educată în Bu­cu­reşti, însă am lăsat oraşul, după ce mi-am împărţit averea la mânăstirile faţă de care am avut evlavie, şi m-am dus la o mânăstire din Moldova. Aveam doar două valize, una cu haine şi cealaltă cu cărţi, dar şi aşa mi s-a părut că am luat prea multe cu mine. Era vara anului 2004 şi nu m-am gândit nici măcar că-mi va trebui iarna un palton sau haine ceva mai groase. Dumnezeu mi-a trimis ce am avut nevoie la timpul cuvenit, nu mi-a lipsit nimic”, a mai spus fosta realizatoare tv.