Nu doar clasa politică a ajuns să fie împărțită când aude numele premierului Viorica Dăncilă. Acum, au ajuns și unele dintre cele mai mari vedetele să se împungă între ele, fix din pricina premierului Viorica Dăncilă. Azi, protagonistele au fost: Cristina Țopescu și Marina Almășan.
Totul a început de la o postare a Cristinei Țopescu pe Facebook referitoare la prestațiile Vioricăi Dăncilp. Cunoscuta realizatoare TV a făcut o ofertă “cât se poate de serioasă” pentru Viorica Dăncilă, oferindu-se să o înveţe pe aceasta să citească corect în limba română. Postarea Cristinei Țopescu se pare că a enervat-o pe Marina Almășan, care a sărit în apărarea premierului Viorica Dăncilă. Ea a acuzat-o pe Cristina Țopescu că și-a dorit să iasă din anonimat. La un moment dat, Almășan susține că „doamna Viorica Dăncilă a reușit să câștige bile albe chiar și din partea adversarilor săi declarați.”
Comentariu Marina Almășan:
“Vă avertizez de la bun inceput: Aceasta nu este nicidecum o pledoarie “pro Viorica Dăncilă”. Nu pentru că m-aș înscrie, Doamne fereste, în tabăra adversarilor săi ( ba chiar dimpotrivă!) , ci pentru că , după cum știți, încerc să mă feresc de subiectele politice, recunoscându-mi din capul locului nepriceperea. Ceea ce voi spune, în continuare, este, mai degrabă, o chestiune de morală.
Zilele trecute, Facebookul mi-a adus sub nas o postare a unei persoane pe care o simpatizam. Poate și prin prisma faptului că tatăl său a fost unul din modelele mele, în ale televiziunii. Colega mea de breaslă, Cristina Țopescu, dorindu-și, probabil, să iasă de sub conul de umbră al ultimilor ani, își oferea, în scris, pe pagina sa de socializare, serviciile de “meditator” pro-bono, pentru primul ministru al României”, a comentat Almășan Citez din postarea care mi-a atras atenția și mi-a perturbat, iată, hotărârea de a nu mai reacționa, la subiecte politice: Mă ofer să o învăţ pe doamna premier să-şi citeasca discursurile corect, i le pot corecta (sunt filolog) şi cunosc şi terminologia politică, fac asta de vreo 20 de ani. Îi pot explica sensul cuvintelor pe care nu le cunoaşte, îi pot construi fraze mai simple, dar logice şi coerente, o pot ajuta să frazeze corect, să pronunţe corect, să citească mai puţin robotic şi o mai pot scoate şi din limba de lemn. Am răbdare, fac orice ca să nu ne facem de râs în astea 6 luni, în faţa întregii Europe. Aş face-o pro bono, că dacă accept să fiu retribuită, o să ziceţi că m-a plătit PSD. Vorbesc serios, doamna premier, vă pot ajuta, mi-aş ajuta ţara, în fond! Cam așa spune Cristina, de care chiar nu mai știam nimic, de ani buni. Reacția sa mi-a părut răutăcioasă și, mai ales, gratuită. Dar trăim vremuri în care lumea aleargă după tot ceea ce e gratuit…
Am rămas o clipă pe gânduri. Am încercat să o înțeleg pe colega mea, nereușind însă să apreciez, din toată adunătura asta de cuvinte, decât faptul că cineva, in vremurile noastre, mai e dispus să facă ceva “pro bono”. Dezvelind însă spusele domnișoarei Țopescu de haina veninoasei ironii, m-am căznit în zadar să rimez cu vreuna din spusele sale….N-am reușit decât să mă întristez și să-mi găsesc alinare în fapltul că, plecat prea departe, tatăl său nu va fi atins de aceste inepții. Personal, visez ca țara asta să fie condusă de politicieni care nu neapărat să știe să vorbească năucitor de frumos, gâdilâ du-mi timpanele cu ceea ce-mi doresc să aud, cât mai ales să-și îmbrace vorbele în fapte. Pot trece cu vederea chiar si micile bâlbe, pe care noi, oamenii de televiziune (și tu, Cristina dragă) știm că le putem avea, chiar și noi, după decenii intregi de dialog cu fața la cameră.
Am încetat demult să fac legătura între felul în care se exprimă un om, în public și zestrea sa intelectuală. Între felul în care își alege cuvintele și buna sa credință. Între înclinația spre “limbi” și capacitatea de a face bine țării sale. Am intervievat, în decursul anilor, nenumărate somități în domeniul științei, cercetării, culturii, dreptului, diplomației și m-am îngrozit, de destule ori, de reacția acestora la aprinderea beculețului roșu, de cazna lor de a-și găsi cuvintele, de frazele plate pe care le slobozeau mințile lor altminteri strălucite, de incapacitatea lor de a se face “plăcuți”, “simpatici”, în fața vulgului. În același timp, am avut parte și de invitati volubili, născuți parcă pentru a vorbi la televizor, dar care, în viața de zi cu zi nu acumulaseră decât poate câteva victorii “de carton”.
Nimeni nu-mi va clinti din loc convingerea că lumea asta va fi împinsă înainte NU de oameni care au calități de showmeni. Schimbarea nu va veni dinspre saltimbancii care știu să cucerească publicul, asortând cuvinte și strecurând zâmbete în discursuri care nu ar trebui să aibă, de fapt, nicio legătură cu divertismentul. Îmi doresc oameni politici cu seriozitatea imprimată pe chip. Cu hotărâre și determinare imbibate in fiecare declarație a lor. Nesimpatici dar eficienți. Nu mă interesează limba lor de lemn. Poate să fie și de plastic, și de fontă, și de oțel, și din cărămidă. Mă interesează ca, imediat ce cuvântul “din lemn” a fost rostit, el să fie însoțit de fapta promisă. Ne aflăm intr-o perioadă în care , în mod surprinzător, fără să și-o dorească, doamna Viorica Dăncilă a reușit să câștige bile albe chiar și din partea adversarilor săi declarați. De genul Cristinei Țopescu. Povestea copilului adoptat, în tinerețe, de primul ministru și crescut cu atâta devotament, a miscat o țară întreagă. Pe mine, personal, m-a impresionat chiar și prin aceea că premierul nu a făcut niciodată caz de acest gest admirabil, care i-ar fi procurat, fără îndoială, simpatia multora din cârcotașii săi de astăzi.
Cei care își oferă astfel de servicii de “meditatori pro-bono” sugerează, printre rânduri, că situația lor financiară este una relaxată. Le sugerez atunci să încerce să înlocuiască gesturile teatrale de atragere a atenției, cu altele mult mai necesare celor din jur. Poate chiar îndreptate către un amărât de copil, abandonat într-un centru de plasament. Și, cu limbă de lemn sau nu, să-i cânte acestuia un cântec de leagăn, noaptea, la culcare, în calitate, eventual, de părinte adoptiv….Și abia apoi.. “să ridice piatra”.
Replica Cristinei Țopescu nu s-a lăsat mult așteptată. Pe pagina sa de socializare, prezentatoarea TV a ținut să-i răspunsă punctual colegei sale de breaslă. Ea a explicat ce a presupus comentariul său referitor la premierul Dăncilă. „Tu o admiri pe doamna Dăncilă. Perfect normal! Pe mine nu mă contrariază asta”, a punctat Cristina Țopescu..
Comentariu Cristina Țopescu
“Ca noi toti, draga Marina, si tu si eu avem simpatii si antipatii intre noi. Nu discutam aici cat iti sunt de simpatica sau nu, ne imaginam ca una-i una, alta-i alta si ca tu esti o instanta obiectiva 100%. Asadar, pe puncte, in mod deliberat mai putin elaborat, iti spun:
1. Ai delicatetea de a nu mai face vreo referire la tatal meu, te rog! Tie ti-a fost coleg, mie mi-a fost tata. Ma bucur ca l-ai respectat, dar imi ingadui sa stiu mai mult despre cum gandea tatal meu si ce principii avea. Unul dintre ele, de pilda, se referea la profesionalism.
2. Nu mai face referiri la parinti, fie ca mai traiesc sau nu. Oanei Roman ii replici foarte principial, incheind cu o referire la copiii cu parinti celebri. Nu e elegant, draga Marina. In cazul meu, mai mult, mi-am pierdut tatal de curand. E cel putin nedelicat. Pe Oana o poti rani si pe ea. Nu e nici meritul si nici pacatul nostru ca avem parinti celebri. Se intampla, ca, educati de ei, putem avea reactii care tie nu ti-s pe plac. E firesc, draga Marina, sa avem opinii diferite. Si nici toti nu putem avea parinti celebri, nici asta nu trebuie sa ne provoace vreo angoasa. Dimpotriva, crede-ma!
3. Tu o admiri pe doamna Dancila. Perfect normal! Pe mine nu ma contrariaza asta. Stii, si asta am invatat de la tatal meu, sa nu ma intereseze cine pe cine admira sau nu si sa-mi vad de treaba mea! Ca tu califici ca ironica postarea mea despre dansa, iar e perceptia ta si e ok. Eu incercam doar sa atrag atentia ca un premier nu poate vorbi asa si ca are nevoie de ajutor.Politicienii, de ale caror fapte tu ai libertatea sa fii multumita, au si rol de reprezentare. A țarii, Marina! Noi, la televizor, mai putem avea balbe, cand asta facem in fiecare zi mai multe ore, dar si noi suntem constienti cand gresim si nu suntem mandri de asta, dimpotriva, incercam sa fim mai atenti. Reputatie de balbaite nu avem niciuna si am mai si facut cate ceva in televiziune amandoua, nu? Balbele, mai rare, preferabil, fac parte din meseria asta facuta de oameni si nu de roboti. Stai ca vin robotii si n-o sa mai avem problema asta!:)
Doamna Dancila, insa, este premierul tarii, dansa ar trebui sa inteleaga ce spune, ce citeste, nu crezi? Daca nu poate acum, e imperios necesar sa invete. Nu o s-o invat eu, nu ma cheama nimeni din PSD-ul condus de Liviu Dragnea, asta mi se pare mai mult decat evident. Dar, uite, te poti oferi tu, sigur ai mai multe sanse. Daca nu, oricum, cred ca e cazul sa se apeleze la cineva. Asa imi ingadui sa cred eu, daca nu ti-e cu suparare!
Altfel, mi-am exprimat, tot public, admiratia pentrul gestul doamnei prim ministru de a adopta un copil. Iata ca avem aceasta admiratie in comun! Doar despre profesionalismul doamnei avem opinii diferite. Iar aici, nu stiu de ce, dar cred ca eu si tatal meu am fi impartasit aceeasi parere.
4. Cand ii suspectam pe altii de ironie, bine ar fi sa nu uzam noi insine de ea. Ca eu sunt, asa cum spui tu, intr un con de umbra, nu e o nenorocire si asta nu afecteaza imaginea tarii. Unii aleg, din cand in cand, sa iasa din lumina in care altii isi pot dori sa fie tot timpul. Eu am decis sa nu-mi doresc, cu orice pret. Iar alegerea a fost a mea, printr-o demisie discreta. Si asta tot de la tatal meu am invatat.
In rest, stii, noi, astia cu parinti celebri, avem felul nostru de a ne manifesta, de a ne spune opiniile. Nu ne intrebam parintii, neaparat, ce-i drept, cand scriem pe facebook. Daca ei nu mai sunt in lumea asta, nici nu mai avem cum. Dar educatia ei ne-au dat-o si multe dintre valorile lor ni le-au transmis, inclusiv genetic.
Pe facebook scriem multi care nu ne dorim sa iesim din vreun con de umbra, pe facebook scriem pur si simplu, scriem deja multi, in mod natural deja. E o forma de libertate, nu? Si tu scrii pe un blog si bine faci.
Cei care ma cunosc mai indeaproape stiu ca, dincolo de profesia noastra, intotdeauna am preferat „conul de umbra” pe care l-am putea numi si discretie, de pilda. Facebook-ul, insa, face parte din libertatea de a ne exprima toti, draga Marina! Eu o fac intr o maniera civilizata, dar am ales sa nu tac. Nici tatal meu n-a tacut. In vremuri si mai grele. Ce fac eu acum e la indemana noastra, a tuturor. Si e tare bine ca e asa!!!”
