Exact, ați citit bine. Cu o TVA mai mică cu 26-27%, cu alte impozite reduse în ultimii ani, în ciuda acuzelor că ANAF nu a biciuit destul firmele, ei bine statul a colectat aproape aceeași sumă de bani ca anul trecut. Am pomenit de BNR-iști și de analiștii care au criticat relaxarea fiscală? Nu, pentru că nici nu mai merită pomenit. Nu același lucru se poate spune despre cheltuielile publice, care au crescut deocamdată cu 4,7%.

Dar, desigur, până foarte recent nimeni din elita finanțistă nu a protestat cu convingere împotriva creșterilor succesive de salarii și pensii, erau ocupați să sperie lumea că ajunge țara în criză din cauza scăderii impozitelor. Oricum, ca să nu divagăm, veniturile totale ale statului au scăzut într-adevăr cu 2,4%, dar dacă te uiți în execuția bugetară vezi imediat că doar influxul de bani europeni a scăzut cu vreun miliard de euro, așa că ce să mai povestim. Iar influxul ăsta se va relua inevitabil, imediat ce băieții deștepți vor începe să absoarbă ca lumea… bănuiesc că asta așteaptă toată lumea, nu? E doar o problemă de timp și de sincronizare. Până se pune la punct sistemul informatic, ăla finanțat tot cu bani europeni, știți… Eventual se vor mai cheltui niște bani pe modernizarea lui dar – hei! – vom fi toți foarte fericiți că am ridicat gradul de absorbție, corect?

Și încă o chestiune, așa preventiv, împotriva celor care pretind că au economia la bază și arată cu degetul către suma (mai mică) colectată din TVA. Da, așa este. Doar că, așa cum am mai spus, suma asta mai mică este totuși semnificativ mai mare decât ar fi indicat un calcul static, strict contabil (să ne aducem aminte, TVA a scăzut cu 26-27% – n.a.). În plus, faptul că sectorul privat s-a văzut un pic despovărat are efecte și pe alte planuri, nu doar al TVA.

Adică ar fi absurd să ne așteptăm ca modificarea unui impozit să se reflecte doar în colectarea lui (în bine sau în rău), punct. Scăderea fiscalității are efecte benefice și de durată asupra întregii economii. Așa se face că aceasta produce mai mult și, pe ansamblu, varsă la buget cam aceeași biruri ca și anul trecut.

Problema mare a economiei României este alta. Creșterea rapidă a cheltuielilor publice și a masei monetare duce țara într-o direcție sud-americană, pe care, mă rog, am mai experimentat-o și aici pe Dâmbovița, în anii 1990. PIB este doar o statistică ce nu surprinde esența, anume că fără acumulare de capital și fără investiții eficiente nu poate exista dezvoltare economică. Iar politica de creștere a cheltuielilor publice subminează acest deziderat. Subliniez: România nu trece acum printr-un boom similar celui din anii 2004-2008, genul de boom clasic explicat de teoria ciclurilor economice a Școlii Austriece de economie și pe care aproape nimeni nu l-a sesizat deoarece puțini au fost educați corespunzător. Nu, România experimentează acum alt gen de dezechilibru. Voi mai reveni asupra subiectului.

Îmi mențin predicția că execuția bugetară, care momentan arată ca pe vremea lui Ponta, nu se va încheia așa, ci mai rău. Și se anunță vești triste pentru anul viitor, cu alte creșteri de salarii din pix…

Bogdan Glăvan
profesor de economie, autorul site-ului bogdanglavan.ro