Deşi românii au obiceiuri tot mai sănătoase şi consumul de produse ecologice creşte de la an la an cu 20%-30%, ele nu reprezintă nici 1% din vânzările cumulate din retailul românesc.
«Ecologic se traduce prin mii de oportunităţi. România este o putere agricolă în adormire (…) Ar putea să invadeze Europa cu alimente organice», spunea Ion Toncea, președintele Federației Naționale de Agricultură Ecologică (FNAE), într-o discuţie din 2010. Privind retrospectiv, el admite că agricultura bio a mai câstigat teren – și la propriu, și la figurat -, dar „mai e mult până departe“. Concret, cultivăm organic 300.000 ha, „iar pentru a acoperi cererea internă și externă ar trebui să mărim de aproape şase ori suprafața“, subliniază președintele FNAE. Ca volum, producția bio în România depăşeşte, per total, 250.000 de tone, în condițiile în care la începutul deceniului era de doar 13.500 de tone. Dar, deși suprafața cultivată organic în România crește de la an la an (este acum de peste zece ori mai mare decât în urmă cu șapte ani, potrivit Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale), ea marchează volume foarte mici comparativ cu ale unor piețe ca Ungaria sau Polonia, de exemplu. Ca să nu mai vorbim de Germania, care cultivă organic aproape un milion de hectare anual, de trei ori mai mult decât noi. Ion Toncea pune dezvoltarea greoaie pe seama lipsei de ajutor financiar din partea statului pentru fermieri. Deşi s-a triplat numărul de ferme şi culturi ecologice, suma totală pentru subvenţii alocată pentru 2012 abia a crescut cu un milion de euro, până la 4,5 milioane de euro. Altfel spus, dacă anul trecut un producător bio primea chiar şi 3.000-4.000 de euro, acum, pentru că sunt mult mai mulţi, ajutorul a scăzut.
Costă mai mult, dar sunt sănătoase
Cu producția lucrurile nu stau, așadar, strălucit și nici cu consumul nu ne putem lăuda: cumpărăm produse eco de aproximativ 80 de milioane de euro, de aproape 40 de ori mai mult decât în 2007, dar sub 1% din totalul vânzărilor din retail, față de Europa Occidentală, unde ponderea depășește 5%. „Creștem repede, dar tot n-o să atingem procentajul european“, crede Olivia Nechitoaia, managerul firmei Olivo Organic, care deţine magazinele online Olivo şi Biobunătăţi. Explicația e simplă: „Piața bio locală exclude din start populația rurală, deci jumătate din țară, plus oamenii obișnuiți, care beau bere la pet și sunt mari amatori de cartofi prăjiți. Ei nu vor ajunge să trăiască bio“, argumentează Olivia, care ţine să precizeze că „produsul natural, de la bunica de la ţară, nu e neapărat şi eco“. Aşadar, „vorbim de un extrem de optimist 20%. Aceasta e piața potențială, iar în următorii trei ani nu cred că o să se ducă la mai mult de 2% din piața alimentelor“. Deloc de neglijat e și prețul lor relativ ridicat – mai mare cu 30%, uneori chiar dublu -, în comparație cu produsele convenționale. „Din cauza copacilor unii nu mai văd pădurea. Tot ce cheltuiesc pe produse bio câștigă pe sănătate, adică economisești cât ai da pe medicamente“, susține Ion Toncea, cauza ecologicelor. De altfel, prețurile mai mari sunt justificate prin producțiile mai mici la hectar (nivelul randamentului se reduce astfel cu 20%-30%), costul ambalajelor speciale, din materiale reciclabile, plus cheltuielile suplimentare cu certificarea ecologică, obligatorie pentru ca un produs să poată fi vândut sub această marcă pe piața europeană. Toate la un loc majorează costurile de producție cu aproximativ 60%. Așa se face că cea mai mare parte a producției ecologice românești merge la export – 95% din producția vegetală (inclusiv miere de albine) și 80% din cea de proveniență animalieră (lapte și derivate), în principal în țările Uniunii Europene; vânzările pe piețele externe s-au ridicat, în 2011, la circa 200 de milioane de euro. Este adevărat: exporturile se referă în special la materii prime, dar nici în cazul produselor finite nu prea există piață de desfacere în România.
Magazinele specializate (La Baciu, Green Feet, Băcănia Veche, Pukka Food, Leacul etc.) sunt puţine, iar de cele mai multe ori cea mai bună modalitate de achiziţionare a alimentelor rămâne contactul direct cu fermierul, respectiv procesatorul. Totuşi, produsele eco au devenit simplu de identificat acum şi pe rafturile marilor retaileri. În cifre, vânzările produselor bio sunt aproape nesemnificative raportat la încasările totale, dar „sunt în creștere de la an la an. În 2009, de exemplu, creșterea a fost de 80% față de 2008, iar la unele categorii s-a majorat de patru ori. În prima parte a acestui an, vânzările au fost mai mari cu aproape 30% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut“, spune Andreea Mihai, director de marketing la Carrefour România, care are în rafturi produse eco încă din 2003. Mega Image a mers chiar mai departe, fiind singurul supermarket care oferă o marcă proprie cu produse ecologice (Delhaize Bio).
Se poartă verdele, şi nu doar pe piaţa alimentelor
De altfel, toți retailerii, de la real,- Hypermarket, Cora, Auchan, Mega Image, Billa, Profi și până la discounteri precum Lidl, își fac planuri legate de ecologice. Şi nu e vorba doar de alimente – „Pe lângă sortimentaţia de produse bio atât pentru food, cât şi pentru partea de cosmetice-detergenţi, la începutul anului 2012 am lansat şi primele produse textile din bumbac bio“, spune Simona Şahîn, responsabilă cu sortimentația la Cora.
Începe să se poarte verdele şi pe piaţa auto (Dacia dezvoltă un motor hibrid, e vorba despre Dacia Hamster Hybrid-Electricway), pe cea a turismului (hoteluri precum Saturn, Vega, Meitner), dar şi în imobiliare. Compania Ozone Homes, parte a grupului South Pacific Construcții, vinde deja case ecologice cu facturi la utilităţi reduse cu până la 35%. De asemenea, mobilierul ecologic, din lemn masiv, ne-a salvat exporturile. 2011 a fost al doilea an consecutiv în care vânzările peste hotare au crescut cu aproape 20 %. Piaţa cosmeticelor reflectă şi ea transformări ale culturii ecologice în România. Cremele cu parabeni sunt înlocuite acum cu creme cu ulei de măsline. „Românul se adaptează la nou. Ecologicele vor fi în câţiva ani ceva absolut normal, exact cum este şi mersul la hipermarket“, crede Olivia Nechitoaia. Consumatorul român, conchide ea, a ajuns la granița dintre „moft“ și „așa ar trebui să fie în mod conștient“, graniță dincolo de care „piața va crește mult datorită efectului de domino care începe cu interesul pentru stilul de viață sănătos“.
Sub semnul frunzei
Toate produsele ecologice (denumite şi organice sau biologice) fabricate în țările Uniunii Europene sunt imprimate cu logoul ecologic „euro-frunza“.
Sunt ecologice produsele nemodificate genetic, cultivate sau fabricate fără niciun gram de substanțe chimice (gen pesticide sau erbicide) și cărora nu li se adaugă substanțe sintetice la procesare.
La ora actuală se poate cumpăra varianta eco la teoretic orice, de la mâncare, jucării sau cosmetice până la electronice și electrocasnice, mașini, haine sau case.
Randamentul producției ecologice este, în medie, cu 20% mai mic decât cel din agricultura obișnuită. Acesta este, de altfel, motivul pentru care prețul produselor eco e cu cel puțin 30% mai mare decât al celor convenționale.
Ecologicele nu au în compoziție E-uri și conțin cu minimum 50% mai multe vitamine, minerale, enzime și fitoelemente comparativ cu alimentele convenționale.
POTENŢIAL 15%-25% dintre terenurile României, netratate chimic, ar putea fi folosite pentru obţinerea unor produse bio. Culturile organice ajung acum la doar 3% din potenţialul agricol
CREŞTERE Vânzările produselor verzi, care acoperă o gamă largă de categorii, se vor dubla în 2015, până la 114 miliarde de euro
