Autorităţile din toată lumea par a fi pus gând rău cash-ului. Ei bine, cei care spun că limitarea tranzacţiilor şi deţinerilor de cash reprezintă un atentat la libertatea economică, au un aliat puternic în Germania. Banca centrală din această ţară nu se înscrie în tendinţa îmbrăţişată în ultimii ani de mai-marii lumii. Preşedintele Bundesbank, Jens Weidmann a declarat că nu este un fan al apelurilor la interzicerea cash-ului, chiar dacă inovaţiile tehnologice şi digitalizarea ar permite acest lucru. "Bundesbank nu crede în abolirea cash-ului", a declarat acesta la Frankfurt la un simpozion organizat de instituţia la a cărei conducere se află. Fiecare cetăţean ar trebui să plătească aşa cum îşi doreşte; cu cash sau fără cash, a continuat bancherul potrivit publicaţiei germane Frankfurter Allgemeine Zeitung, preluată de Zero Hedge.

Poziţia clară a băncii centrale a Germaniei survine în contextul în care luna trecută Peter Bofinger, membru al consiliului experţilor economici de la Berlin, afirmase că tranzacţiile cu monede şi bancnote reprezintă un "anacronism" şi că folosirea acestuia limitează efectul politicilor monetare ale băncilor centrale. Weidmann a contestat expres şi acest argument pe care l-a caracterizat ca fiind foarte slab.

Teza susţinea că într-un context al ratelor de dobândă negative, deponenţii şi-ar retrage banii din bancă, însă nici nu ar consuma, ceea ce ar fi un rezultat contrar unei politici monetare care s-ar dori stimulative. Este o argumentaţie pe care şeful Bundesbank a respins-o tăios: în primul rând remuneraţiile slabe nu înseamnă neapărat o fugă a cash-ului, iar în al doilea rând problema este pusă invers; sunbt ratele de dobândă cele infleunţate de creşterea economică şi elementele care frânează economia sunt cele care trebuie atacate. "Creşterea slabă este problema crucială şi atunci este necesar să depăşin slăbiciunea mai degrabă decât să operăm acrobaţii îndrăzneţe precum dorinţa de a îndepărta cash-ul", a spus Weidmann.

Interzicerea cash-ului este de fapt o formă de furt

Pentru Charles Hugh Smith, autor pe blogul economic Of Two Minds, este clar de ce guvernele pun la cale restrângerea circulaţiei banilor gheaţă: în primul rând pentru că tranzacţiile financiare pot fi taxate şi comisionate, iar în al doilea rând pentru că astfel se poate preîntâmpina o fugă a oamenilor cu banii din bănci. Este însă tocmai motivul pentru care se doreşte îndepărtarea cash-ului cel care trebuie să ne facă să ni-l dorim mai mult. Posibilitatea retragerii de numerar de poate feri de exproprierea forţată a unor rate de dobândă negative sau a unor proiecte aşa-numite de "bail-in" prin care să se realizeze tăieri unilaterale la nivelul depozitelor. Cum deţinerea de cash de poate apăra de astfel de confiscări, însăşi interzicerea acestuia reprezintă o formă de furt. "Acumularea de cash reprezintă singurul răspuns raţional şi prudent în era represiunii financiare şi a insecurităţii economice", spune Smith care afirmă că încercarea autorităţilor de a ne forţa să consumăm – se presupune întru stimularea economiei – este contrară intereselor noastre.

Atacând cash-ul, băncile centrale şi guvernele de fapt lovesc în economisire şi formarea de capital necesar investiţiilor, dar ne şi limitează mobilitatea. Este ceva care vine în contradicţia a tot ce se ştie despre capitalism. Beneficiarii ar fi doar guvernele şi băncile care astfel ne-ar putea ţine captivi în cazinoul financiar organizat pentru sărăcirea noastră.