Ancelotti, antrenorul care a câștigat un record de cinci trofee în Liga Campionilor, inclusiv trei cu Real Madrid, este acuzat că ar fi evitat plata a peste un milion de euro (1,1 milioane de dolari) din veniturile obținute din drepturile de imagine în perioada 2014-2015, în timpul primelor sale mandate la clubul madrilean.

Procurorii susțin că tehnicianul de 65 de ani ar fi creat un sistem „complex” și „confuz” de societăți fantomă, pentru a disimula veniturile suplimentare obținute în această perioadă, atât din drepturile de imagine, cât și din alte surse, cum ar fi investițiile imobiliare, declarând doar salariul său.

Nu a avut intenția de a comite fraudă

În timpul audierii, avocatul lui Ancelotti a cerut achitarea acestuia, iar antrenorul italian a susținut că nu a avut intenția de a comite fraudă, subliniind că sistemul de plată pe care l-a utilizat a fost propus chiar de clubul său. Ancelotti a declarat că nu a considerat niciodată că acțiunile sale ar putea constitui o infracțiune.

Acesta este doar ultimul dintre numeroasele cazuri de celebrități din fotbal anchetate de autoritățile fiscale spaniole pentru presupusă fraudă fiscală. În trecut, mai mulți jucători de top, cum ar fi Cristiano Ronaldo sau Diego Costa, au ajuns la acorduri amiabile cu autoritățile fiscale, plătind amenzi considerabile pentru a-și încheia cazurile.

Potrivit parchetului, în perioada iulie 2013 – octombrie 2015, antrenorul a locuit la Madrid, fiind sub contract cu Real Madrid până în luna mai 2015. Ancelotti a primit 14.867.622 de euro de la Real Madrid numai din venituri din muncă și, prin urmare, a trebuit să plătească impozit pe venitul său universal în Spania în 2015.

Totuși, conform procurorilor, ”pentru a evita plata impozitelor pe veniturile din drepturile de imagine pe care le-a primit de la club sau alte mărci pentru participarea la anumite evenimente, Ancelotti a canalizat colectarea acestor drepturi printr-o rețea complexă și confuză de trusturi și companii interpuse”.

Parchetul precizează că veniturile obținute din transferul drepturilor de imagine s-au ridicat la 1.249.590 de euro în 2014 și de 2.959.768 de euro în 2015, ”fără ca italianul Carlo Ancelotti sau entitățile implicate să fi plătit impozit pe aceste sume” și adaugă că tehnicianul a omis în declarațiile sale și dreptul de proprietate a două proprietăți situate în străinătate.

Povestea lui Platini. Un deceniu de luptă

După un deceniu de proceduri judiciare, Michel Platini a fost declarat nevinovat de justiția elvețiană. Această decizie confirmă că fostul președinte UEFA a fost victima unui complot menit să-l împiedice să devină președintele FIFA în 2016. Un martor-cheie al evenimentelor a ales să dezvăluie culisele acestei conspirații, sub protecția anonimatului.

Ultima zi a recursului desfășurat la Muttenz, cantonul Basel, a evidențiat fragilitatea acuzațiilor aduse lui Platini și fostului președinte FIFA, Sepp Blatter. Procurorul federal Thomas Hildbrand a fost pus într-o situație jenantă când a prezentat drept dovadă un articol din cotidianul Le Monde și a cerut audierea jurnalistului. Curtea de Apel a respins ferm cererea, subliniind lipsa unui fundament solid pentru continuarea acuzațiilor.

Această decizie scoate la iveală rolul justiției elvețiene în linșajul mediatic la care a fost supus Platini, orchestrat cu complicitatea FIFA, care dorea să-l excludă din cursa pentru președinția forului mondial.

Manevrele lui Blatter

Un fost angajat al FIFA, care a fost martor direct la evenimentele din acea perioadă, a dezvăluit pentru prima dată detalii importante. Conform acestuia, Michel Platini se bucura de un sprijin larg și era considerat favorit să-l înlocuiască pe Sepp Blatter în 2016. După scandalurile de corupție care au zguduit FIFA în mai 2015, Platini i-a cerut lui Blatter să demisioneze, intenționând să candideze pentru funcția de președinte. Blatter a refuzat însă, susținând că va pleca doar dacă va fi forțat.

La 29 iulie 2015, Platini și-a anunțat oficial candidatura. În acel moment, Blatter a decis să-l elimine din competiție. Acesta a avut o discuție cu Marco Villiger, secretarul general adjunct al FIFA și omul său de încredere, iar Villiger a propus o strategie bazată pe un pretext juridic: o plată din 2011 către Platini, care nu avea documentație clară și fusese făcută doar pe baza unui acord verbal.

Cheie la Platini

Villiger a avut întâlniri ulterioare cu prieteni din Parchetul Federal, printre care procurorul general Michael Lauber, procurorul Olivier Thormann și purtătorul de cuvânt al Ministerului Public Federal, André Marty. Aici, a fost pus la punct planul: deschiderea unei anchete penale împotriva lui Blatter pentru acea plată, fără a implica inițial pe Platini.

Elementul central al acestui plan a fost un comunicat de presă al Parchetului Federal din 25 septembrie 2015, care a declanșat procedurile etice în cadrul FIFA, ceea ce a dus la suspendarea lui Platini pe 8 octombrie 2015. Blatter, convins că acest plan nu putea fi înfrânt, a acceptat strategia propusă. Villiger i-a sugerat chiar posibilitatea suspendării pe viață a lui Platini, iar această idee l-a amuzat pe Blatter.

Trădarea lui Infantino

Villiger a avut în vedere și viitorul său. Astfel, a făcut un pact secret cu Gianni Infantino, secretarul general al UEFA și fosta mână dreaptă a lui Platini. Conform acestui acord, Villiger urma să fie numit secretar general al FIFA dacă Infantino era ales președinte, primind și compensații financiare considerabile.

Odată ajuns președinte al FIFA, Infantino a stabilit relații strânse cu Parchetul Federal, organizând întâlniri secrete la hotelul Schweizerhof din Berna. Scopul era prevenirea unei posibile anchete care l-ar fi putut viza pentru un comision primit când era la UEFA. Infantino a mers până acolo încât i-a promis lui Lauber o funcție de conducere în Fundația FIFA după retragerea sa din procuratură. Această strategie a eșuat în final, ducând la demisia forțată a lui Lauber.

Zece ani de procese pentru a înlătura un adversar

FIFA și Parchetul Federal au depus eforturi considerabile pentru a menține acuzațiile împotriva lui Michel Platini, având un motiv simplu: o posibilă despăgubire pentru fostul președinte al UEFA ar putea ajunge la 50 de milioane de franci elvețieni, adică echivalentul salariului pe care l-ar fi câștigat în calitate de președinte al FIFA timp de zece ani. Aceasta a fost, de fapt, motivația principală pentru care Platini nu a fost acceptat ca parte civilă în procesul intentat împotriva lui Gianni Infantino și Michael Lauber.

Ajuns aproape la 70 de ani, Platini nu mai reprezenta o amenințare pentru Infantino, care continuă să conducă FIFA fără opoziție. Deși achitat, fostul triplu câștigător al Balonului de Aur a fost eliminat definitiv din lumea fotbalului, exact cum și-au dorit adversarii săi cu un deceniu în urmă.