Solii străini erau primiți la Curților Domnești din Țările Române după un protocol bine pus la punct, în funcție de importanța misiunii și a statului reprezentat.
În Țările Române se ocupa de acest lucru logofătul al treilea, care era și secretarul Domnitorului.
La 16 Martie 1600, vine o solie numeroasă a Sultanului turcesc la Mihai Viteazul. Solia e primită de Domnitor cu o deosebită pompă; solul turcesc e pus la locul de cinste, care la Turci este stânga.
La această ceremonie asistă toată Curtea Domnească.
Treizeci de ani mai târziu, Leon Tomșa primește cu mare pompă în București pe ambasadorul suedez Paul Strassburgh, care mergea la Constantinopol.
După ceremoniile de rigoare, Leon Vodă dă o recepție oficială în cinstea înaltului oaspete.
După ce ambasadorul a prezentat Domnului scrisoarea Regelui Suediei și s-au ținut cuvântările de rigoare, s-au așezat la masă în sunetul trâmbițelor și fluierelor.
Iată cum descrie acesta masa:
„La masă eu și cu însoțitorii mei am fost așezați la dreapta; principele și cu Valahii săi la stânga.
Înaintea Principelui erau cupe și farfurii de argint, la cei de la mijlocul mesei blide de lut frumoase și smălțuite, la cei din coada mesei, de lemn.
Bucatele nu se ridicară de pe masă în tot decursul prânzului, ci se puseră unele peste altele până ce se făcut pe încetul o grămadă mare.
Vinurile erau bune și alese și, după ce le beau, mesenii vorbeau împreună mai liber și mai apropiat”.
Foto: Solii turci aduc daruri lui Mihai Viteazul din partea sultanului Mehmed al II-lea, pictură de Theodor Aman
Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric