Banca Naţională a României a redus prognoza de inflaţie pentru finalul acestui an la 2,8%, de la 3% anterior, iar pentru anul următor banca centrală previzionează o inflaţie în scădere 2,5%, faţă de prognoza anterioară care indica 3,2%.

„Conform scenariului de bază, după ce a atins 4,04% la finele anului 2019 şi ulterior a decelerat până la 2,68% în aprilie 2020, rata anuală a inflaţiei IPC este proiectată a se menţine în intervalul din jurul ţintei centrale pe întregul orizont al prognozei, plasându-se la nivelul de 2,8% la finele anului curent şi la 2,5% la sfârşitul anului viitor. Faţă de Raportul precedent, indicatorul este proiectat la valori mai reduse cu 0,2 puncte procentuale la finalul anului curent şi cu 0,7 puncte procentuale pentru decembrie 2021”, se spune în raport.

Care sunt previziunile pe termen scurt și mediu

Potrivit BNR, pe termen scurt, revizuirea ascendentă a presiunilor inflaţioniste vizibile pe segmentul alimentar – atât pe fondul perturbării lanţurilor de distribuţie globale, cât şi al majorării sensibile în context pandemic a cererii de bunuri de uz curent – este de aşteptat să le domine pe cele dezinflaţioniste de la nivelul preţurilor produselor energetice (combustibili şi gazele naturale).

Pe termen mediu, însă, deşi persistă incertitudini cu privire la magnitudinea relativă a şocurilor de ofertă, respectiv a celor de cerere în context pandemic, şi, implicit, la impactul inflaţionist net al acestora, scenariul de bază prevede o corecţie descendentă a ratei anuale a inflaţiei CORE2 ajustat, preconizată să se plaseze la finele anului viitor sub ţinta centrală de inflaţie (2,2%).

BNR menţionează că această evoluţie se datorează impactului semnificativ şi aşteptat a fi persistent exercitat de deficitul de cerere agregată format în economie în prima parte a anului curent. Astfel, la orizontul proiecţiei, contribuţia descendentă a inflaţiei CORE2 ajustat explică aproape integral revizuirile în acelaşi sens ale valorilor proiectate ale inflaţiei headline; totodată, contribuţia cumulată a componentelor exogene ale coşului de consum este preconizată să rămână relativ similară valorilor proiectate în Raportul precedent.

„În aceste condiţii, conduita politicii monetare este configurată în vederea asigurării şi menţinerii stabilităţii preţurilor pe termen mediu într-o manieră care să contribuie la realizarea unei creşteri economice sustenabile şi conservarea unui cadru macroeconomic stabil. Runda curentă de proiecţie este marcată de numeroase riscuri şi, mai ales, incertitudini asociate evoluţiei activităţii economice atât pe plan intern, cât şi extern. În contextul crizei de sănătate pe care o traversăm, incertitudinile cele mai ample se referă la durata şi intensitatea acesteia, parametri critici pentru configurarea coordonatelor atât ale scenariului de bază, cât şi ale celor alternative. În plus, propagarea generalizată a crizei la nivel mondial, într-o manieră aproape fără precedent, face ca atât mediul intern, cât şi cel extern, să constituie surse extrem de apreciabile de riscuri”, se spune în raport.

Riscul este ca această criză de sănătate să persiste

În scenariul de bază, actuala criză de sănătate publică este presupusă a exercita doar efecte temporare asupra activităţii economice, chiar dacă de o severitate ridicată. În aceste condiţii, unul dintre cele mai relevante riscuri ar putea fi acela al transformării acesteia într-o criză persistentă, fie prin prelungirea situaţiei medicale pe o perioadă mai lungă de timp, fie prin o posibilă reinflamare a cazurilor de contaminare în viitor.

Astfel de evoluţii ar fi de natură să pericliteze refacerea potenţialului productiv al economiei. În aceste condiţii, adoptarea unor programe şi mai consistente de susţinere a economiei faţă de cele presupuse în scenariul de bază, coroborată unei diminuări şi mai ample a încasărilor bugetare, pe fondul trenării revenirii economiei, ar fi de natură să vulnerabilizeze atât echilibrul intern, cât şi pe cel extern al ţării, cu toate implicaţiile ce ar decurge din această evoluţie, inclusiv cea de persistenţă a deficitelor gemene (bugetar şi de cont curent) şi, implicit, de asigurare a finanţării ordonate a acestora.

„În plus, incertitudini sporite cu privire la orizontul de soluţionare a crizei ar afecta volumul investiţional derulat de agenţii interni sau, după caz, atras din străinătate, grevând asupra rapidităţii ritmului de revenire ciclică a activităţii economice, cât şi al celui de refacere a potenţialului productiv al economiei. În plus, o prudenţă sporită din partea consumatorilor şi alterarea mai semnificativă a obiceiurilor de consum ale acestora, pe fondul menţinerii problemelor structurale din piaţa muncii – a cărei dinamică ar urma să fie strict dependentă de cea a activităţii economice – ar putea constrânge o revenire a economiei susţinută de consum atât pe termen imediat, cât şi într-o perspectivă mai lungă de timp”, subliniază BNR.

Cumulate, aceste evoluţii s-ar răsfrânge asupra dinamicii productivităţii economiei româneşti, una din consecinţe putând fi diminuarea avantajului competitiv în raport cu partenerii noştri comerciali externi. Caracterul de noutate al crizei pe care o traversăm şi, implicit, numeroasele sale necunoscute fac dificilă evaluarea, la momentul actual, a impactului net asupra preţurilor al şocurilor de cerere – pe fondul contracţiei economice – şi, respectiv, de ofertă – sub incidenţa perturbărilor lanţurilor globale de valoare adăugată.

Unii producători ar putea crește pe termen scurt prețurile

Dacă pe termen scurt o parte a producătorilor ar putea creşte preţurile bunurilor şi ale serviciilor oferite ca urmare a majorării temporare a cererii pentru anumite produse (de exemplu alimente), o trenare pe perioade mai lungi de timp a revenirii economiei la niveluri similare celor anterioare crizei ar putea ocaziona persistenţa unor presiuni dezinflaţioniste din partea cererii agregate, implicit posibile riscuri de abatere în jos a inflaţiei de la coordonatele scenariului de bază.

Totodată, rezilienţa pe perioade mai îndelungate de timp a crizei epidemice, prin efectul de perturbare a lanţurilor globale de producţie şi distribuţie, dată fiind dificultatea suplinirii într-un timp rezonabil a acestora pe baza unei integrări pe orizontală şi verticală a producătorilor locali, dar şi costurile probabil ridicate ale unui asemenea demers, ar putea avea ca efect o reducere de durată a ofertei de produse, cu impact advers asupra presiunilor inflaţioniste resimţite pe termen mediu.