Transferul responsabilităţii pentru accidentele rutiere de la şoferi spre specialiştii în urbanism şi autorităţile de transport reprezintă un element crucial în reducerea numărului de 1,3 milioane decese provocate anual de accidentele rutiere, potrivit raportului publicat joi de World Resources Institute (WRI) şi Banca Mondială.
„Ar trebui să privim decesele provocate accidentele rutiere ca inacceptabile şi să ne străduim la nivel de societate să le eliminăm. Facem la fel pentru poliomielită, pentru malarie sau tuberculoză. Credem că siguranţa rutieră ar trebui tratată la fel”, a declarat Ben Welle, co-autorul raportului şi asociat la World Resources Institute.
Impunerea unor limite de viteză, asigurarea că vehiculele respectă normele tehnice şi construirea de trotuare, sensuri giratorii şi piste de biciclete pot ajuta la reducerea accidentelor, subliniază autorii raportului, care au sfătuite statele să stabilească ţinte pe termen lung pentru reducerea la zero a deceselor provocate de accidente rutiere.
Raportul arată că persoanele sărace sunt mai vulnerabile la accidentele rutiere, în condiţiile în care aproximativ 90% din decesele provocate de accidente rutiere au loc în ţările cu venituri mici şi medii. În schimb, rata deceselor în ţări care au adoptat sisteme de siguranţă complete precum Suedia şi Olanda a scăzut la 3-4 decese la 100.000 de locuitori, comparativ cu 24 de decese la 100.000 în ţările sărace.
„Siguranţa rutieră a fost văzută ca un lux pe care doar ţările bogate şi-l pot permite, chiar dacă realitatea arată că doar 1-3% din bugetul de transportat al unei ţări poate avea un impact semnificativ asupra siguranţei rutiere”, subliniază Anna Bray Sharpin, un alt autor al raportului. Potrivit acesteia urbanizarea rapidă şi majorarea cheltuielilor pentru transport şi infrastructură oferă o oportunitate pentru ca oraşele să fie concepute astfel încât să fie îmbunătăţită siguranţa.
Accidentele şi decesele rutiere au un impact economic ridicat costând un număr de 82 de ţări cu venituri mici şi mijlocii aproximativ 220 de miliarde de dolari pe an sub formă de cheltuieli medicale şi pierdere de productivitate, echivalentul a 5% din PIB. (Sursa: Agerpres)