„Creşterea salariilor de bază ale medicilor şi asistentelor medicale are un impact pozitiv restrâns asupra tendinţei de migraţie, cu mult mai mic decât cel estimat. Impactul optim a fost ratat din cauza distorsiunilor pe care legea salarizării le-a introdus în sistemul de sănătate. Cel mai relevant aspect îl constituie procentul pe care-l are tendinţa de migraţie asupra medicilor – categoria care a beneficiat de cele mai mare creşteri ale veniturilor salariale”, se arată în cercetarea comandată de Federaţia „Solidaritatea Sanitară” (FSS).
Potrivit sursei citate, există instrumente care pot reduce impactul migraţiei, dar care nu sunt utilizate. Cel mai evident aspect îl constituie mulţimea intervenţiilor pozitive, în favoarea creşterii calităţii vieţii profesionale a salariaţilor din sănătate şi a scăderii tendinţei de migraţie, pe care le permit negocierile colective, respectiv Contractul colectiv de muncă la nivel de sector.
„Deşi negocierea şi încheierea unui contract colectiv de muncă la nivel de sector a fost asumată prin Acordul cu Guvernul, această obligaţie nu a fost îndeplinită nici până la ora actuală”, precizează FSS.
Sindicatele din sănătate atrag atenţia că, din cauza discontinuităţilor din politica de salarizare, fenomenul migraţiei, care afecta până acum în special medicii şi asistentele medicale, tinde să se extindă rapid, în masă, la toate categoriile profesionale. În condiţiile în care acest efect survine pe fondul unui deficit în creştere de forţă de muncă, impactul negativ riscă să fie unul foarte puternic, aproape similar cu cel pe care îl are migraţia medicilor şi asistentelor medicale.
„Singurul aspect pozitiv îl constituie faptul că, în absenţa măsurilor adoptate împreună cu Ministerul Sănătăţii în această primăvară, situaţia ar fi fost de-a dreptul dezastruoasă. Reţinem însă că Ministerul Sănătăţii nu a reuşit încă să utilizeze eficient toate instrumentele pe care le are la îndemână în combaterea fenomenului migraţiei”, afirmă FSS.
Astfel, conform studiului, circa 78% dintre respondenţi (83,7% dintre respondenţii medici şi 74,4% dintre respondenţii asistente medicale) au indicat că au luat în considerare posibilitatea de a migra pentru muncă, iar aproape 26% dintre medici şi aproximativ 19% dintre asistentele medicale au indicat că au lucrat anterior în străinătate pe perioade variabile de timp.
Intenţia clară de a migra pentru muncă este situată la nivelul a circa 23% (aproximativ 24% dintre medici şi aproape 19% dintre asistentele medicale). 17% dintre respondenţi au indicat că sunt hotărâţi şi foarte hotărâţi să-şi caute un loc de muncă în străinătate. Per ansamblu, dorinţa expresă de a rămâne în ţară este situată între 16% şi 19%; doar circa 23% dintre asistentele medicale şi aproape 17% dintre medici au indicat faptul că nu au intenţionat niciodată să migreze pentru muncă, aceasta putând fi considerată zona de stabilitate certă a profesioniştilor din sănătate.
Specialităţile cu procentele cele mai mari de salariaţi care au indicat hotărârea de a emigra sunt următoarele: ATI – 6,46%, Chirurgie – 5,44%, UPU- 4,08%, Pediatrie – 3,06%, Radiologie – 1,70% şi Oncologie – 1,36%.
Din perspectiva factorilor locali (tip push) care influenţează/determină decizia de a emigra, distribuţia răspunsurilor – date de toţi subiecţii – pentru cele mai importante variabile este următoarea: condiţiile de lucru din unităţile sanitare româneşti – 23,62%, condiţiile de viaţă/civilizaţie din România – 21,95%, nemulţumirea faţă de venitul actual – 19,15%, dificultăţile de realizare profesională în România – 10,3%.
În privinţa factorilor externi (pull) care influenţează/determină decizia de a emigra, respectiv atrag specialiştii din sănătate să lucreze în alte state, distribuţia răspunsurilor – date de toţi subiecţii – pentru cele mai importante variabile este următoarea: condiţiile de viaţă mai bune din ţara de destinaţie (nivelul de civilizaţie) – 26,34%, veniturile salariale mai mari – 21,31%, respectul de care se bucură profesioniştii – 19,79% şi condiţiile de lucru mai bune – 15,48%.
SURSA: Agerpres
