Marcel Pavel este unul dintre cei mai îndrăgiți și apreciați artiști din România. El nu a avut însă mereu parte de fericire în viața sa. Acesta a avut o copilărie extrem de încercată. De altfel, din familia lui Marcel Pavel, doar o singură mătușă mai trăiește. Restul celor apropiați s-au stins de-a lungul anilor, lucru care a provocat o durere de nedescris în sufletul artistului

Pe când avea 8 ani, Marcel Pavel și familia sa au ajuns la Câmpulung Muscel. El a avut, însă, o copilărie dificilă, marcată de lipsurile materiale

”Nu am amintiri prea plăcute, dar e adevărat și că locul acela nu era atât de ofertant. Eu mă consider muscelean”, a mărturisit artistul, pentru viva.ro.

Cum l-a afectat moartea părinților săi

În anul 2021, artistul a trecut printr-o dramă cumplită. El a pierdut-o pe femeia care i-a oferit viață.

Recent, Marcel Pavel a vorbit și despre familia sa, în special despre bunicul său, pe care l-a iubit chiar mai mult decât pe tatăl său. Se pare că de la el a moștenit și vocea, având în vedere că acesta era un violonist foarte bun.

Marcel Pavel își amintește și momentele în care acestea îi povestea despre război, având în vedere că a participat la cel de-Al Doilea Război Mondial, unde a fost și rănit. Acesta este și motivul pentru care nu a mai cântat la vioară, însă vocea i-a rămas la fel de frumoasă.

Și pe bunica sa, Marcel Pavel a iubit-o enorm, având în vedere că și ea s-a ocupat de creșterea artistului, însă în prezent, nimeni nu mai este alături de el.

”Suntem un neam unit, o familie unită. Din păcate, doar o mătușă mai trăiește. Surorile mamei au murit, mama, la fel, e dureros… Tata a decedat în 1995. Dar, în orice caz, atunci când mă apucă dorul, merg la Câmpulung Muscel”, a mai povestit artistul.

Perioada de care își amintește cu drag Marcel Pavel

Cel mai mult, Marcel Pavel îndrăgea perioada Crăciunului când era mic. El aștepta cu nerăbdare să meargă la colind, pentru a putea să strângă bani, având în vedere că din punct de vedere financiar, părinții săi nu o duceau prea bine. Chiar și așa, sunt momente pe care artistul le are în minte în continuare, cu mare drag.

„Abia așteptam să vină Crăciunul, cum așteptam să vină și Paștele. Era obligatoriu să mergem la biserică, dar nu era o corvoadă, ne plăcea. Așa ne-au educat părinții. Toată gașca noastră de copii din cartier mergeam la furat de cetină. Era interzis să facem acest lucru, dar mergeam noaptea și tăiam din brazi crengi mari, sănătoase, dar și crenguțe mai mici”, a povestit artistul.