Sectorul energetic a suferit cel mai rău săptămâna trecută, când a înregistrat cel mai sever declin din 2011 până în prezent, din cauza iminentei reveniri a Iranului pe piaţa ţiţeiului şi a vremii blânde din SUA, care a redus consumul de petrol și gaz. Toate acestea, coroborate cu temerile referitoare la creşterea economică a Chinei, au deteriorat situaţia şi pe pieţele de acţiuni din Asia, unde s-a înregistrat un declin record în ultimii 3 ani şi jumătate, spune Ole Hansen în analiza sa.
Metalele industriale, în frunte cu cuprul, au înregistrat cele mai scăzute cereri din ultimii 6 ani, în pofida unei solicitări robuste provenite din China, în luna Decembrie. Codelco, cea mai mare companie extractoare de cupru din lume, se aşteaptă ca producţia să depăşească cererea anul acesta. Dar, înainte de a trece la reducerea producţiei, se gândeşte să taie costurile cash.
Recoltele cheie au fost însufleţite de veştile potrivit cărora fermierii americani şi-au redus – din raţiuni economice – suprafaţa recoltelor de iarnă cu o suprafaţa egală cu Qatar-ul. Producţia globală crescută ţine, totuşi, sectorul sub presiune, cel mai mult sprijin venind din partea unor fonduri de investiţii cu numeroase poziţii speculative "short".
"Ţiţeiul rămâne cap de afiş, iar preţul a căzut cu o treime numai de la întâlnirea OPEC încoace, din 4 decembrie 2015. Datele de pe piaţa de tranzacţionare chineză au redus grijile legate de cerere, după ce importurile au crescut în decembrie până la 7,8 milioane de barili, cu 10% mai mult decât cu un an înainte. Acest fapt a ajutat preţurile să se stabilizeze la peste 30 de dolari barilul pentru câteva zile, însă vestea privind ridicarea sancţiunilor impuse Iranului a atras noi scăderi de preţ.
"Întrebarea care se pune este cât de rapid poate Iranul să-şi crească producţia. Un sondaj făcut de Bloomberg la care am contribuit arată că Iranul ar putea să-și sporească producţia cu 100.000barili/zi pe lună şi, în termen de 6 luni, cam cu 400.000barili/zi în total", scrie Ole Hansen.
După ani buni de sancţiuni şi lipsa investiţiilor, ne îndoim că Iranul poate pur și simplu să inunde piaţa cu petrol: îi va lua ceva vreme până va atinge potenţialul maxim. Dacă se va întâmpla aşa, preţul petrolului se va stabiliza.
Ce e sigur, totuţi, e că petrolul deja extras şi depozitat în stocuri în Iran trebuie să-și găsească cumpărători imediat. Cercetările făcute de Reuters arată că mai multe transportoare cu capacitatea de 2 milioane de barili fiecare sunt pline ochi şi pregătite pentru navigaţie. Asta va creşte presiunea pe termen scurt, mai ales că încercarea ţiţeiului de a sta peste pragul de 30$/baril nu prea a reuşit.
Impactul petrolului suplimentar care vine din Iran s-a văzut deja în relaţia dintre preţul Brent şi WTI.
Riscurile geopolitice şi temerile legate de producţie, combinate cu creşterea rapidă a producţiei în SUA, au determinat scădere WTI faţă de Brent în 2010. Recenta decizie a SUA de a renunţa la interdicţia exportului de petrol a dus WTI și Brent cam la acelaţi nivel. Extraproducţia din Iran va genera presiune pe Brent – indicele global de referinţă al preţului petrolului.
Drept rezultat, am putea vedea WTI recâştigându-și statutul premium până în decembrie 2017.
Creşterea stocurilor din Iran şi o a doua creştere consecutivă săptămânală a celor din SUA va extinde perioada de timp în care cererea ajunge din urmă oferta. Proiecţia pe termen scurt emisă de Energy Information Administration arată că nu ar trebui să ne aşteptăm la o reducere a inventarelor de ţiţei până în al treilea trimestru din 2017.
Doar o reducere anticipată, bruscă, de stocuri – fie forţată de un faliment, fie agreată de producătorii majori – ar putea grăbi momentul de reechilibrare.
Cum evoluează preţul petrolului pe termen scurt? Tehnic vorbind, atât ţiţeiul Brent cât şi cel WTI au intrat în teritoriul supravânzării, deci ne așteptăm la o consolidare după două săptămâni de scădere cu peste 20%. Dar, cu barili de petrol venind dintr-o direcţie nouă – Iranul – şi cu voci care strigă tot mai strident “20 de dolari”, s-ar putea ca singura direcţie pe care s-o vadă preţul să fie Sudul.
Fondurile hedge deţin poziţii speculative short record pe piaţa de futures şi lor continuă să li se alăture producătorii care fac hedge dincolo de curba de evoluţie a preţului.
Cererea de aur creşte, pe măsură ce asseturile scad
Aurul rămâne unul dintre puţinele asseturi aflate în teritoriu pozitiv, pe măsură ce carnagiul din pieţele financiare nu dă semne că s-ar termina. Fondurile hedge care și-au extins poziţiile short de la începutul anului au fost principalii vectori din preţ, dar săptămâna trecută am văzut şi mulţi investitori sporindu-şi participarea în fondurile exchange-traded, cu cele mai semnificative valori din ianuarie 2015 încoace.
Cu pierderile din alte clase de asseturi acumulându-se, aurul pare din nou metalul în care se poate investi.
