Aceasta este vestea care l-a lăsat mască pur și simplu pe Liviu Dragnea. Totul s-a aflat și la pușcăria Rahova. Nimic nu mai este de făcut. Nici avocații fostului șef al PSD nu mai au cale de întoarcere. Trebuie să se supună deciziei date de către judecători.
Liviu Dragnea ar fi putut primi o pedeapsă mult mai mare în dosarul angajărilor fictive din Teleorman, dar a scăpat cu pedeapsa minima pentru că a trecut foarte mult timp de la comiterea faptei.
Totuși, nu va putea să facă apel prea devreme ca să iasă mai repede din pușcărie. Judecătorii spun că acum are timp să înţeleagă consecinţele unei fapte de abuz
Instanţa supremă a făcut publică motivarea deciziei din dosarul lui Liviu Dragnea în care a fost condamnat definitiv la trei ani şi şase luni de închisoare cu executare pentru angajări fictive la DGASPC Teleorman. În document judecătorii arată că un motiv esenţial pentru care sunt de acord cu pedeapsa minimă stabilită de primul complet de judecată în acest caz, respectiv, cea de trei ani şi jumătate de închisoare cu executare este trecerea unei mari durate de timp de la comiterea faptei.
„Instanţa de apel, în majoritate, reanalizând, în concret criteriile generale prevăzute de art. 72 din Codul penal din 1969 în ceea ce priveşte pedeapsa aplicată inculpatului E. (Liviu Dragnea – n.r), în cuantum de 3 ani şi 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de abuz în serviciu sub forma instigării, prevăzută de art. 25 din Codul penal 1969 raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 în referire la art. 248 din Codul penal 1969, cu aplicarea art. 5 din Codul penal, infracţiune pedepsită de lege, cu închisoarea de la 3 la 15 ani consideră că acesta reflectă, în mod plural şi concret atât împrejurările de fapt, cât şi circumstanţele personale”, sea arată în documentul citat.
Astfel, scriu judecătorii, care au decis în majoritate, „cuantumul pedepsei stabilită de prima instanţă, inculpatului E. a fost orientat spre minimul legal, pe de-o parte, în raport cu gradul de pericol social concret al faptei comise, circumstanţele factuale reţinute, modalitatea de comitere fiind, prin îndemn, direct, personal, care a dat conţinut formei de participaţie a instigării, agravată de calitatea funcţiei deţinută de acesta, respectiv Preşedinte al Consiliului Judeţean …., afectându-se încrederea funcţionarilor publici în raporturile de serviciu, precum şi cele interinstituţionale”.
„Pe de altă parte, de la data comiterii infracţiunii anul 2008 şi până la data judecării cauzei cu caracter definitiv, a trecut un interval de timp de 11 ani, reacţia socială atenuându-se odată cu trecerea timpului, potrivit şi criteriilor statuate de instanţa de contencios european, cauza Letellier contra Franţei, cuantumul relativ redus al despăgubirilor civile, precum şi circumstanţele personale ale inculpatului, cunoscut cu o condamnare anterioară (condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare cu suspendare condiţionată prin sentinţa penală nr. 341/15.05.2015 a Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţia penală, definitivă prin decizia penală nr. 114/22 aprilie 2016 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători)”, se mai arată în documentul citat.
Pentru aceste motive judecătorii au decis să menţină decizia primului complet de judecată în cazul fostului şef al PSD, Liviu Dragnea. „Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători, în majoritate, în procesul de reanaliză efectivă a criteriilor de individualizare judiciară prevăzute în art. 72 din Codul penal 1969 consideră cuantumul pedepsei de 3 ani şi 6 luni ca fiind suficient şi proporţional, în raport, cu circumstanţele reale şi personale ale inculpatului, asigurând realizarea scopurilor pedepsei, de coerciţie, prevenţie şi cel educativ, dându-i posibilitatea unei schimbări de atitudine şi raportare la valorile sociale afectate prin fapta comisă, respectiv încrederea în instituţiile publice şi relaţiile de serviciu, în conştientizarea consecinţelor unei infracţiuni de serviciu, din perspectiva funcţiei deţinute, neimpunându-se majorarea acestuia”, explică judecătorii în document.
Judecătorii mai arată că în raport de cuantumul pedepsei rezultante de 3 ani şi 6 luni închisoare, privarea de libertate constituie singura modalitate legală de executare a pedepsei care este aptă să conducă la îndeplinirea concretă a funcţiilor sancţiunii aplicate.