Cunoscutul solist de muzică populară Constantin Enceanu încă suferă după dispariția celui mai bun prieten al său, Petrică Mîțu Stoian. Enceanu a povestit despre petrecerile pe care le avea cu bunul său tovarăș.
Constantin Enceanu a vorbit, în exclusivitate pentru FANATIK, despre petrecerile organizate la zilele de naștere ale bunului și regretatului său prieten, Petrică Mîțu Stoian. Enceanu a mărturisit că nu se poate obișnui cu absența lui și că nu trece zi în care să nu se gândească la cel care i-a fost prieten și coleg de scenă.
Prietenia dintre Petrică Mîțu Stoian și Constantin Enceanu s-a sudat în mai bine de 14 ani. Enceanu a povestit pentru FANATIK că relația lor a fost una care s-a construit în jurul glumelor făcute de Petrică, dar și în jurul discuțiilor purtate, ore întregi, despre tot felul de subiecte.
”Îmi este dor de evenimentele unde cântam împreună, de glumele pe care le făceam la filmări și de telefoanele în care dezbăteam tot felul de subiecte și puneam țara la cale. Nici acum nu-mi vine să cred ca nu mai este. Ar fi făcut 62 de ani, ar fi fost încă tânăr”, ne-a spus, nostalgic, Constantin Enceanu.
Zilele de naștere ale lui Petrică Mîțu Stoian erau cinstite ca zi de mare sărbătoare. Petrecerea, niciodată organizată în weekend, atunci când și regretatul cântăreț, dar și Enceanu aveau de cântat, îi aducea aproape pe toți amicii artistului.
Mîțu Stoian pregătea meniul
”La ultima aniversare i-am luat o geacă de piele drept cadou de ziua lui. De fiecare dată făceam petreceri la el acasă, dar nu sâmbătă sau duminică pentru că aveam evenimente. Invita câțiva prieteni apropiați și ne răsfăța cu tot felul de preparate, făcute chiar de el. Îi plăcea să gătească și se lăuda cu ce făcea.
Ultima oară ne-a făcut supă de pasăre de curte, cu tăieței făcuți de el și friptură la cuptor cu tot felul de mirodenii”, povestește Constantin Enceanu.
Amiciția lor, legată de-a lungul anilor, a făcut, în repetate rânduri, ca Petrică Mîțu Stoian să îl surprindă pe Constantin Enceanu. Îi făcea diverse daruri, îi dădea sfaturi și chiar s-a implicat, la modul serios, în amenajarea restaurantului pe care Enceanu îl deține la Filiași.
”De câte ori stau pe malul lacului la Zanzibar (restaurantul pe care îl deține în Filiași, n. red.), văd nuferii ce i-am primit cadou din partea lui. La început au fost trei fire și acum s-au înmulțit foarte mult. Cât vor fi acei nuferi pe lac o sa-mi aduc aminte de acest frumos cadou de la Petre.
Eu nu m-am gândit la acest lucru, nu mă gândeam să pun nuferi pe lac, dar el, ca un prieten adevărat, a încercat să aducă ceva frumos și deosebit, pentru locație. Avea adeseori grijă să ne ajute pe noi toți cei care i-am fost apropiați, avea idei grozave și ne surprindea cu inspirația și bunul lui gust”, a mai spus Enceanu.
Prietenia s-a legat la Ansamblul Maria Tănase
”L-am cunoscut pe Petre în 1994, la prima mea lansare, la prima mea casetă- ”Naiba de mândruliță” – lansată la Hanul Craiovița. Pe el l-au adus Maria Loga și Costel Măgureanu la mine la lansare. Atunci l-am văzut prima oară pe Petrică și l-am auzit cum cântă…
Era slăbuț, el fizic, la vremea respectivă, nu te dădea pe spate, dar avea o voce… Am și zis <<Ce frumos cântă băiatul ăsta>>, era altceva. Ușor, ușor ne-am apropiat, am ajuns să ne vedem foarte des. Mai ales aici, pe Oltenia, bărbați, eram noi doi și Costel Măgureanu care luam mai toate evenimentele”, povestește Constantin Enceanu.
Apoi, relația lor a devenit și mai strânsă odată cu momentul în care Petrică Mîțu Stoian s-a alăturat ansamblului Maria Tănase din Craiova, condus la acea vreme de Enceanu.
„Petrică era cel mai apropiat prieten al meu. Eu cu sora mea nu am fost la fel de apropiat cum am fost cu Petre. Făceam Crăciunurile, Revelioanele împreună. Dacă nu ne vedeam de Crăciun, ne vedeam a doua zi, în familie”, a mai spus Constantin Enceanu.