Elena Udrea a luat decizia. Fostul ministru a decis să spună totul despre vizita pe care a primit-o de la fiica ei, Eva, în timp ce se afla în spatele gratiilor.

„Pentru că tot s-a aflat ”pe surse” din interiorul penitenciarului, și chiar în timp real, că am fost vizitată de fetița mea, va confirm că după aproape 4 luni și un demers anevoios mi-am văzut în sfârșit copilul! Aș fi dorit că Eva să fie ferită de publicarea imaginilor de la această vizită, poate pentru că eu încă sunt marcată de filmările cu Tibi Ridzi ducându-și de mânuțe cei doi copilași să își viziteze mama, acum 6 ani.

Dar, dacă tot au fost știri despre întâlnirea pe care am avut-o cu fetița mea, o să aduc în discuție o știre absurdă creată de prevederea legală care face că un copil să își vadă mama aflată în detenție doar printr-un geam numit “dispozitiv de protecție”, fără să poată atinge, fără să îi poată stă în brațe, fără să poată simți iubirea mamei, care îi lipsește atât de mult. Cine a putut gândi o tâmpenie că asta? Prin această regulă, o mama, condamnată eventual pentru furt din magazine sau pentru vreun abuz în serviciu, are același regim de primire a vizitelor că un criminal în serie condamnat pe viața. Despre ce protecție poate fi vorba și a cui când vorbim de întâlnirea unei mame cu copilul ei??? S-au creat momente dramatice, când copii au început să urle și să lovească cu pumnii și picioarele geamul care ii împiedica să ajungă la mamele lor. Dacă tot există o camera special amenajată pentru astfel de întâlniri “mama și copilul”, de ce nu se permit aceste vizite aici fără să fie nevoie de nenumărate avize, aprobări și semnături ajungând până la cea a directorului penitenciarului?”, a spus Elena Udrea.

Lăsați copiii să își poată întâlni mamele – este îndemnul lui Udrea

Ea a arătat că sunt studii recente din SUA, care arată că, copiii ale căror mame sunt arestate rămân cu traume pentru tot restul vieții și, mult mai probabil decât în cazul celorlalți copii, devin ei însuși infractori. Deci, la ce și cui folosește această lege inumană, ilogică, barbară chiar? – se întreabă fostul ministru.

„Lăsați copiii să își poată întâlni mamele, să aibă parte, măcar în cele câteva ore pe luna în care sunt permise vizitele, de îmbrățișarea lor, să poată stă în brațele lor să simtă iubirea și alinarea pe care brațele și săruturile unei mame le aduce.

Și în același timp, în acest fel ar scădea și presiunea psihică și suferința pe care o mama în detenție le resimte tocmai din cauza despărțiri de copii, ceea ce pe unele le face violente, le împiedica se se adapteze, sau chiar le îmbolnăvește grav.

Dacă tot sunt obligată să mai stau în penitenciar, unde am ajuns printr-un abuz terifiant al unor judecători ai ICCJ, măcar să încep să fac ceva bun pentru cei de aici, condamnate sau angajați ANP, ba chiar pentru societate, având în vedere că ce se întâmpla într-un penitenciar afectează direct și indirect și societatea”, a mai scris Elena Udrea.

O inepție legislativă, referitoare la pachetele pe care deținuții le pot primi

„După ce v-am expus această prevedere legală care obligă copiii mici să își vadă mamele condamnate, chiar și pentru un furt din magazine ori un abuz în serviciu, printr-un geam de “protecție”??? fără să le poată atinge și fără să le poată simți iubirea mamei stand în brațele ei, revin cu o altă inepție legislativă, referitoare la pachetele pe care deținuții le pot primi.

Legea spune că se poate primi un singur pachet cu alimente, o dată pe luna, compus din 10 kg mâncare plus 6 kg de fructe și legume. Cum poți păstra mâncarea 30 de zile??? Mai ales că acum, la 30 de grade afară, mâncarea nu rezistă de pe o zi pe altă, având în vedere că nu există frigidere aici, sau chiar și iarnă este imposibil să păstrezi mâncarea și mai ales fructele și legumele pentru o luna întreaga. Și care este logică acestei reguli??? Cât timp există dreptul la a primi 3-5 vizite pe luna, de ce nu se poate împarți cantitatea de mâncare pentru a fi primită în tranșe la fiecare vizită??? Există și camere cu 16 femei care oricum sunt supra aglomerate. Unde să mai depozitezi și mâncarea pentru atâtea persoane?

Înțeleg că nu se pot îmbunătăți condițiile de cazare, cum nu se poate îmbunătăți nimic în România, dar niște reguli logice, simple, care să ușureze atât viața celor care sunt condamnați să stea aici, dar și a celor care lucrează în penitenciare, poate cineva să gândească ???? E nevoie de o minte luminată și cu bune intenții , care să schimbe inepțiile din legea actuală, dar și că cei aleși să o aplice și să își dea jos ochelarii de cal că să înțeleagă și spiritul legii, nu doar litera ei!

România, continuu condamnată la CEDO pentru condițiile din închisori

În România, persoanele cu probleme psihice grave sunt deținuți în penitenciare în loc să fie trimise în spitalele de psihiatrie! Ceea ce face că România să fie continuu condamnată la CEDO pentru condițiile din închisori, iar de plătit plătește fiecare cetățean din buzunarul propriu. Că tot suntem aici, să reamintim Instanțelor că toate sancțiunile date de CEDO României din acest motiv, sancțiuni de sute de milioane de euro, se suportă din buzunarul tuturor. Revenind la cei bolnavi psihic, aceștia sunt foarte mulți și creează probleme imense atât celorlalți deținuți, cât și mai ales angajaților ANP.

Sunt persoane violente, care provoacă scandaluri, bătăi, nu sunt capabili să respecte reguli, refuză să își ia tratamentele, iar cum într-un penitenciar nu există psihiatru și nici personalul angajat nu are competențe în domeniul medical și cu atât mai puțin în tratarea bolnavilor psihici, aceștia din urmă (angajații) sunt traumatizați și obligați să lucreze cu astfel de persoane. În plus, din cauza comportamentului agresiv, bolnavii psihici sunt ținuți singuri în camere de 8,10 sau 12 locuri, creând astfel o aglomerare și mai mare în spațiile de cazare rămase. Sau dacă sunt în camere cu persoane normale, inevitabil creează scandaluri, bătăi, sparg geamuri, se rănesc, și astfel strică echilibrul, și așa fragil, din micile comunități, generând probleme și stres pentru angajații de aici. Soluția este simplă, astfel de cazuri trebuie duși în spitale de psihiatrie, nu să fie trimise să-și execute pedepsele în închisori. Însă, acest lucru înseamnă că judecătorii trebuie să dispună internarea în spitale specializate pentru a avea parte de tratament adecvat, nu încarcerarea în penitenciare”, a mai notat aceasta pe Facebook.