Recesiunea care a lovit economiile din Vest şi ultimele anunţuri ale agenţiilor de rating şi-ar putea uni forţele pentru a lăsa la anul fără finanţare o bună parte din companiile autohtone.
Cånd ne-au retrogradat ratingul de ţară, analiştii de la Standard&Poor’s şi Fitch au menţionat, printre altele, că Romånia are un deficit de cont curent care continuă să se mărească, alimentat de „avansul excesiv al sectorului de creditare“. Lăsånd la o parte evidenţa faptului că împrumuturile bancare sunt motorul majorităţii economiilor emergente, agenţiile de rating au descris în culori sumbre un capitol la care Romånia chiar stă bine: datoria externă. Potrivit ultimelor date furnizate de Banca Naţională, debitele externe totale (65 de miliarde de euro) reprezintă doar circa 47% din PIB, acesta fiind unul dintre cele mai scăzute niveluri de pe continent. Spre edificare, în Bulgaria acestea se situează undeva la 90% din PIB, în Ungaria, la 108%, iar în Irlanda, la nu mai puţin de 700%!
Doar un sfert (în jur de 12% din PIB) din total este reprezentat de datoria publică, restul (circa 35% din PIB sau 48 de miliarde de euro) fiind credite private. Marii debitori care au împrumutat peste 100 de milioane de euro pot fi număraţi pe degete, printre ei aflåndu-se Petrom, Telemobil, RCS&RDS sau Kaufland. Marea majoritate a împrumutaţilor din sectorul privat au apelat, în general, la sume de ordinul milioanelor de euro, care, cel puţin teoretic, pot fi returnate fără prea mare greutate.
Dacă nu sunt semne că plata împrumuturilor ar putea deveni dificilă, obţinerea unora noi ar putea fi, însă, mult mai greoaie în viitorul apropiat. Prinse la mijloc între retrogradările ratingurilor, care vor scumpi finanţările externe, şi problemele economice globale, care vor duce la reducerea împrumuturilor intragrup şi la repatrierea profiturilor, întreprinderile autohtone vor avea probleme serioase în a face rost de bani pentru nevoile curente sau pentru dezvoltare.
Iar retragerea profiturilor şi scăderea nivelului creditelor intragrup vor avea un impact direct asupra unui indicator la care, în ultimii ani, am stat chiar bine: investiţiile străine directe. Reducerea ISD se va adăuga la o destul de probabilă micşorare a sumelor de bani pe care muncitorii romåni stabiliţi în ţări intrate în recesiune le vor trimite în ţară în 2009 şi vor lovi acolo unde ne doare cel mai tare: deficitul de cont curent.
PERICOL Companiile autohtone pot avea probleme serioase de finanţare în 2009, sub efectul concertat al recentelor decizii ale agenţiilor de rating şi al intrării în recesiune a economiilor occidentale.
Retrogradarea ratingului de ţară al Romåniei de către agenţiile Standard & Poor’s şi Fitch, indiferent dacă este fundamentată sau nu, aduce în discuţie capacitatea instituţiilor autohtone, publice sau private, de a-şi achita obligaţiile financiare contractate sau cele viitoare. Este evident că principalul efect al deciziei agenţiilor de rating se regăseşte în dobånzile percepute de instituţiile financiare străine companiilor romåneşti. „Cu certitudine, scăderea ratingului reprezintă un semnal negativ dat investitorilor“, spune Ciprian Păltineanu, director general Unicredit CA-IB Romånia. „Principalul efect al scăderii ratingului este creşterea gradului perceput de risc, care se traduce, în final, printr-o prudenţă sporită şi aşteptări ridicate de profit din partea investitorilor“, adaugă acesta.
Problemele legate de finanţare vor fi resimţite mai puternic anul viitor. Restrångerea creditării bancare va duce companiile către fonduri de investiţii sau de private equity, mai ales în cazurile în care împrumuturile necesare vor fi pentru investiţii în dezvoltarea afacerii. În acest moment, însă, este important de văzut care sunt dimensiunea şi structura împrumuturilor externe.
Potrivit datelor Băncii Naţionale, la 30 iunie 2008, datoria externă a Romåniei era de 65,6 miliarde de euro (circa 47% din produsul intern brut estimat pentru acest an), în creştere de la 61 de miliarde de euro la 31 martie 2008. Din această sumă, datoria guvernamentală era de numai zece miliarde de euro (9,8 miliarde de euro fiind pe termen lung, din care 2,8 miliarde în obligaţiuni de stat şi şapte miliarde în credite bancare), iar cea publică (cuprinzånd şi creditele companiilor de stat sau cele garantate de stat) ajungånd, potrivit guvernatorului Mugur Isărescu, la 12% din PIB.
O bună parte din datoria privată (20 de miliarde de euro) este reprezentată de creditele obţinute de companii (şi, mai rar, de ONG-uri şi persoane fizice) de la instituţii financiare de peste hotare. Suma se împarte aproape egal între împrumuturi pe termen scurt (9,6 miliarde de euro) şi cele pe termen lung (10,4 miliarde de euro).
Cele 22,2 miliarde de euro cu care figurează băncile în statistica debitelor externe se divid, şi ele, între datorii pe termen scurt (7,8 miliarde de euro) şi cele pe termen lung (14,4 miliarde de euro) sau, în funcţie de sursa banilor, avem de-a face cu împrumuturi din străinătate (8,6 miliarde de euro), emisiuni de obligaţiuni (750 de milioane de euro) şi depozite ale unor entităţi străine (12,8 miliarde de euro).
O parte destul de importantă a datoriei externe, adică peste 13 miliarde de euro, o constituie creditele intra grup (împrumuturi obţinute de firmele din Romånia de la compania-mamă din străinătate). De altfel, aproape că nu este investiţie străină care să nu fi utilizat, la un moment sau altul al dezvoltării afacerii, această modalitate sigură şi ieftină de finanţare. Cosmote, de pildă, a primit pånă în prezent 200 de milioane de euro de la acţionarul majoritar, OTE Grecia.
Liderii finanţărilor externe bancare par a fi, la această oră, RCS&RDS, care a împrumutat 500 de milioane de dolari (în prezent, echivalentul a 390 de milioane de euro) şi Petrom. Acesta din urmă a obţinut, în luna octombrie, unul dintre cele mai noi şi mai impresionante credite private externe. Gigantul petrolier a contractat, de la cinci bănci din Austria, Luxemburg şi Franţa, un împrumut în valoare de 375 de milioane de euro, pe o perioadă de trei ani. Fondurile ar urma să fie utilizate, conform reprezentanţilor companiei, pentru acoperirea nevoilor financiare curente şi a programului de investiţii. Marja dobånzii este stabilită la 1,5% pe an peste rata de referinţă a dobånzii, putånd fi catalogată ca extrem de avantajoasă.
De unde vin fondurile externe
În topul finanţatorilor externi ai companiilor private din Romånia se află trei dintre cele mai importante instituţii de acest gen din lume. Una dintre ele este Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD). Aceasta a început să acorde împrumuturi în ţara noastră încă din 1992, printre primii parteneri aflåndu-se Romtelecom, Coca-Cola, Emcom-Siemens, numeroase bănci, dar şi Ministerul Transporturilor. Pånă în 2007, printre cei mai importanţi clienţi privaţi s-au numărat Mobifon, Lafarge (70 de milioane de euro), Egger (61 de milioane de euro), Cora Romånia (40 de milioane de euro), Frati SA Sebeş (36 de milioane de euro), E.On Gaz (33 de milioane de euro) sau Michelin Romånia (20 de milioane de euro).
„De la începutul acestui an, BERD a investit în Romånia în eficienţa energetică prin intermediul BCR Erste, CEC Bank, Băncii Transilvania şi BRD Groupe Société Générale, în cadrul Facilităţii UE/BERD pentru Eficienţa Energetică, a sprijinit creşterea competitivităţii IMM-urilor prin BCR Erste şi BRD Groupe Société Générale, în cadrul Facilităţii UE/BERD pentru Creşterea Competitivităţii şi a continuat să stimuleze microîntreprinderile prin ProCredit Bank şi cåteva instituţii financiare nebancare“, arată Doina Caloianu, Senior Adviser for Public Affairs în cadrul băncii.
Şi International Finance Corporation (IFC), membră a World Bank Group, a acordat credite către numeroase companii romåneşti. „Portofoliul IFC în Romånia era în luna august de 514 milioane de dolari“, precizează Ana-Maria Mihăescu, şefa misiunii IFC în ţara noastră, două treimi din finanţări fiind acordate sectorului financiar-bancar. „La acestă sumă poate fi adăugat şi ultimul nostru proiect în ceea ce priveşte Banca Transilvania, concretizat printr-un împrumut direct în valoare de 30 milioane de euro şi o sindicalizare de 72,5 milioane de euro“, completează aceasta.
Banca Europeană de Investiţii (BEI) a finanţat, la råndul ei, cu sute de milioane de euro firmele private autohtone. Tengelmann Romånia (proprietara lanţului de supermarketuri Plus) a primit 80 de milioane de euro, fabrica Pirelli din Slatina – 50 de milioane de euro, Schweighofer Sawmil Sebeş – 35 de milioane de euro, iar cåteva bănci (BRD, BCR, Bancpost, HVB, Citibank) au împrumutat de la BEI, în ultimii şapte ani, un total de 260 de milioane de euro, o parte din aceste credite fiind încă în derulare.
Dar majoritatea companiilor preferă să apeleze la băncile comerciale. Managerii lor fie merg direct la o instituţie de credit de peste hotare, fie, varianta mai comodă şi, uneori, mai sigură, apelează la o bancă autohtonă. Aceasta îşi foloseşte relaţiile şi reputaţia pentru a intermedia un împrumut extern, de cele mai multe ori sindicalizat (banii provin de la mai multe instituţii de peste hotare).
Sunt, desigur, şi motive pentru care e mai sigur să utilizezi direct o bancă străină. De exemplu, Chris Bataillard, CEO al Telemobil (Zapp), spunea, la începutul acestui an, că firma sa a apelat la o finanţare externă, de la China Development Bank, pentru a evita scurgerile de informaţii în piaţă.
Probleme pentru deficitul de cont curent
Dacă societăţile comerciale se vor putea adresa în continuare băncilor, autorităţile vor avea dificultăţi pentru acoperirea deficitului de cont curent. Investiţiile străine directe din primele nouă luni ale anului s-au ridicat la aproape 7,2 miliarde euro, conform datelor Agenţiei Romåne pentru Investiţii Străine, în creştere cu 40% faţă de perioada similară a anului trecut. În aceeaşi perioadă, deficitul de cont curent a ajuns la 12,7 miliarde euro, în creştere cu 14,8% faţă de primele trei trimestre ale anului 2007. Conform datelor Băncii Naţionale, deficitul este acoperit în proporţie de 56,6% de investiţiile străine directe, iar diferenţa va fi acoperită, în cea mai mare parte, de către banii trimişi acasă de romånii care lucrează în străinătate. Anul trecut, sumele intrate în ţară de la muncitorii din străinătate au totalizat 6,8 miliarde euro, conform unui studiu al Băncii Mondiale (BM), iar valoarea estimată a remiterilor din acest an este de nouă miliarde de euro.
Majoritatea analiştilor sunt de acord că principalele efecte negative ale crizei economice mondiale vor fi resimţite anul viitor. Aceasta înseamnă, pe de o parte, că muncitorii romåni din străinătate vor avea probleme în a-şi menţine cåştigurile salariale sau chiar locurile de muncă, iar, pe de altă parte, că multinaţionalele îşi vor retrage profiturile obţinute în Romånia. O înjumătăţire a remiterilor romånilor din străinătate înseamnă o pierdere de aproximativ 4,5 miliarde euro, în cazul în care estimările Băncii Mondiale sunt corecte. Aproximativ aceeaşi sumă se regăseşte şi în investiţiile străine directe, 52,7% din totalul la nouă luni, reprezentånd participaţiile la capital şi profit reinvestit. Restul de 47,3% au fost credite intragrup.
Cu alte cuvinte, mai mult de jumătate din investiţiile străine este reprezentată de banii pe care companiile-mamă ale filialelor din ţara noastră îi aduc prin majorări de capital sau îi lasă prin reinvestirea profitului. Dacă aceste multinaţionale vor avea nevoie de banii cåştigaţi aici, investiţiile străine directe se vor micşora substanţial. „Problemele din economia noastră sunt mult mai mici decåt cele din statele dezvoltate. Din păcate, criza are toate şansele să se adåncească, ceea ce înseamnă că va fi mai greu şi pentru noi“, spune Ovidiu Sergiu Pop, preşedintele Depozitarului Central. În condiţiile în care aceste scenarii pesimiste se vor realiza, viitorul guvern va avea reale probleme în ţinerea sub control a deficitelor, inclusiv a celui bugetar.
65,6 miliarde de euro totaliza datoria externă a Romåniei la sfårşitul primului semestru al acestui an, conform datelor BNR. Suma reprezintă circa 47% din PIB
FINANŢĂRI / EFECTE IMEDIATE
PETROM a obţinut, în octombrie, unul dintre cele mai mari credite acordate vreodată unei companii private autohtone – 375 de milioane de euro. „Petrom se află încă în plin proces de modernizare şi restructurare, un proces care necesită investiţii ridicate. Pånă acum, investiţiile au fost susţinute din majorarea de capital realizată de OMV la momentul privatizării şi prin cash-flow-ul generat de activităţile noastre. Acest credit a devenit necesar pentru a susţine programul de investiţii de circa 1,5 miliarde de euro anual“, a explicat necesitatea împrumutului Mariana Gheorghe (foto), CEO al companiei. Ea a adăugat că obţinerea creditului în contextul actual demonstrează poziţionarea solidă a companiei.
MUGUR ISĂRESCU a apreciat recent că argumentele privind datoria externă a Romåniei, utilizate de agenţiile de rating, nu stau în picioare. El a arătat că datoria publică a Romåniei este la un nivel foarte redus raportat la PIB, de numai 12%. „Sperăm ca Standard&Poor’s va trimite o echipă de specialişti la faţa locului, care să refacă cele două pagini scrise pe långă subiect“, a spus şeful băncii centrale. În legătură cu un eventual împrumut de la Fondul Monetar Internaţional, care ar creşte, evident, nivelul datoriei externe, Isărescu a declarat, de curånd, că nu există nici un fel de negocieri. „Ce să mai luăm de la FMI, nu aţi văzut ce rezervă avem? Unde să o mai punem?“, a glumit guvernatorul.
OVIDIU SERGIU POP consideră că problemele generate de criza economică internaţională sunt abia la început, atåt pentru ţara noastră, cåt şi pentru statele dezvoltate. „Va fi mai greu şi pentru noi, criza nu se apropie, încă, de sfårşit“, spune acesta. Dificultăţile sunt, însă, majore pentru ţările vest-europene, lucru care poate fi observat şi în politica FMI. „Dacă te uiţi la indicatorii macroeconomici, economii mature, precum Anglia, nici nu mai apar pe harta investiţiilor internaţionale. În cazul acesta, ce să facă FMI cu banii pe care îi are de plasat? Normal că încearcă să îi plaseze în ţări cu posibilităţi reale de dezvoltare, cum este şi Romånia“, spune Pop.
CIPRIAN PĂLTINEANU consideră că principalele efecte negative ale reducerii ratingului de ţară vor fi resimţite în trei direcţii principale. „Investitorii care sunt restricţionaţi de politica lor corporatistă să aleagă active cu un rating minim, investitorii care au o strategie de alocare pe diverse niveluri de rating şi investitorii care nu cunosc prea bine piaţa romånească şi se bazează aproape exclusiv pe analiza şi indicaţiile firmelor de rating sunt investitorii pe care nu îi vom mai vedea pånă la revenirea în investment grade“, spune acesta. Investitorii strategici şi cei financiari, care au propriile analize şi investesc în consecinţă, însă, nu vor dispărea.
