Pescuitul exemplarelor de ştiucă este interzis până pe data de 15 martie, inclusiv, se arată în ordinul de prohibiţie a pescuitului în România aprobat prin ordin comun al ministerelor Agriculturii şi Mediului.
Un comunicat de presă remis marţi de Administraţia Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării (ARBDD) arată că în afara perioadelor de prohibiţie, pescuitul recreativ-sportiv la ştiucă este permis numai cu reţinerea a maximum două exemplare pe zi cu o greutate totală de până la cinci kilograme sau a unui singur exemplar dacă greutatea lui depăşeşte cinci kilograme.
De asemenea, pe teritoriul rezervaţiei, în afara perioadelor de prohibiţie, pescuitul recreativ sportiv la crap este permis numai cu reţinerea unui singur exemplar pe zi care să nu depăşească cinci kilograme, se mai arată în ordinul de prohibiţie.
Prohibiţia pescuitului în scop comercial, recreativ şi familial al oricăror specii de peşti, crustacee, moluşte şi al altor vieţuitoare acvatice în habitatele piscicole naturale va începe pe data de 11 aprilie şi va dura 60 de zile în apele teritoriale româneşti, respectiv 45 de zile în apele care constituie frontieră de stat.
„Pentru Golful Musura, perioada de prohibiţie se poate prelungi, pentru condiţii hidrologice nefavorabile, la propunerea guvernatorului ARBDD, prin ordin comuna al ministrului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi al ministrului Mediului”, se menţionează în comunicatul de presă al ARBDD.
Ştiuca, specie de peşte cu valoare comercială, este apreciată pentru carnea dietetică, dar mai ales pentru icre. Boabele de icre sunt mari şi galbene şi sunt comparate cu cele de sturion de care se deosebesc doar prin culoare, susţin unii pescari.
Capturile de ştiucă au variat de-a lungul timpului de la o cantitate maximă de 2.666 de tone, în anul 1965, la 4 tone, în anul 1995, potrivit lucrării „Atlasul peştilor din Rezervaţia Biosferei Delta Dunării”, semnată de cercetătorul Vasile Oţel.
Pentru protejarea speciei, anul trecut, pescarii sportivi nu au mai avut dreptul să reţină capturile de ştiucă, decizia, prima de acest gen, fiind explicată prin declinul populaţiei speciei.