Întâlnirea pe care au avut-o președinții Recep Tayyip Erdoğan și Joe Biden, în marja summitului liderilor G20, a furnizat mesaje procedurale și de fond importante. Astfel…
1 – Abordarea SUA rămasă din vremea Războiului Rece, privind „aliatul care poate fi condus sau ghidat”, se zguduie din temelii. Poziția Turciei de putere regională care poate influența evoluțiile globale indică spre această schimbare.
2 – Între Ankara și Washington nu mai funcționează relația de „plăcere” ci de „obligație”. În pofida diferențelor de poziție dintre părți, nu dispare faptul că au nevoie una de cealaltă, potrivit SABAH.
3 – „Diplomația de lider” la care se pricepe atât de bine președintele Erdoğan menține acum vii relațiile turco-americane. Atrage însă atenția o deosebire între capacitatea lui Erdoğan de a soluționa problemele cu Putin și pe cele cu Biden.
De ce? Pentru că Erdoğan și Vladimir Putin au încredere unul în celălalt și se stăpânesc diplomația încrederii. În pofida faptului că Biden îl cunoaște îndeaproape pe Erdoğan și a relației apropiate, are probleme în a lua inițiativa iar instituțiile acționează în direcția pe care el o stabilește.
4 – Ar fi optimist să se aștepte ca dosarele problematice din relațiile turco-americane să ajungă la un rezultat care să mulțumească părțile în viitorul previzibil.
În schimb, ar fi mai realist să așteptăm măsuri bazate pe teme generale pe termen scurt și față de care se poate lua distanță.
Mai multe aripi ale administrației SUA așteaptă calendarul electoral din Turcia. Și până atunci, se pune accent pe menținerea Turciei pe orbita NATO…
