În timp ce companiile private şi-au fixat de ani buni politici de angajare complexe, în sectorul de stat, scoaterea la concurs a posturilor vacante rămâne cea mai în vogă formă de atragere a candidaţilor.
Imaginea „angajatului la stat“ nu se confundă întotdeauna cu cea a funcţionarului plictisit, nemulţumit şi acoperit de dosare prăfuite. Există domenii din sectorul bugetar care au cunoscut o oarecare dinamică în ultima vreme. Este vorba, în primul rând, de structurile din Apărare; campania mediatică agresivă de atragere a noilor cadeţi, precum şi salariile motivante stau mărturie în acest sens.
Din păcate însă, aceasta este doar una dintre rarele excepţii. În rest, acolo unde sectorul privat punctează prin inovaţie, statul iese în evidenţă prin metodele neschimbate încă de dinainte de Revoluţie. În principiu, doi factori fac diferenţa între cele două sectoare – public şi privat: garantarea, în cazul instituţiilor de stat, a locului de muncă aproape indiferent de frecvenţa şi de gravitatea greşelilor făcute de angajat, şi, mai ales, resursele financiare.
Un miner câştigă cât doi medici
Nici o noutate. Cei mai năpăstuiţi angajaţi sunt, ca întotdeauna în ultimul deceniu, cei din sistemul sanitar şi profesorii. Până la finalul acestui an, potrivit unei ordonanţe de urgenţă privind creşterea salariilor din Sănătate, acestea vor cunoaşte o majorare de circa 22 de procente.
Concret, ce diferenţă va produce această iniţiativă în buzunarele medicilor? Potrivit grilei de salarizare, venitul lunar net al unui medic primar va porni de la 820 de lei şi va ajunge, în cazul celor cu vechime semnificativă, la 1.770 de lei, cam cât al unui programator aflat la început de carieră. De altfel, un studiu realizat în luna iunie a acestui an de Federaţia „Solidaritatea Sanitară“ arăta că 65% din angajaţii din sectorul medical sunt tentaţi de perspectiva angajării în străinătate. Totuşi, ar rămâne în ţară pentru un salariu mult mai mic decât ofertele din Vest: între 500 şi 800 de euro.
Conform datelor Institutului Naţional de Statistică, nu toţi lucrătorii la stat au motive să se plângă. În luna mai, în clasamentul salariilor medii nete, primele trei locuri au fost ocupate de angajaţii din industria extractivă (cu o medie de 1.750 de lei), administraţia publică şi Apărare (1.680 de lei) şi industria minieră (1.498 de lei).
„Există o ierarhizare a ministerelor, astfel încât unii salariaţi din sectorul public au salarii mai mari decât alţii, în ciuda faptului că au aceeaşi încadrare şi vechime“, explică această neconcordanţă Speranţa Pârciog, director în cadrul Institutului Naţional de Cercetare Ştiinţifică a Domeniului Muncii.
Pachet de beneficii specific
În afară de Sănătate şi Învăţământ, sectoarele bugetare nu s-au confruntat până acum cu o criză de personal. „Argumente de atragere ar fi destule – şi Armata, SRI sau Jandarmeria ştiu şi să le folosească: au avantaje, compensări şi beneficii, salarii rezonabile, stabilitate mare a postului“, enumeră câteva dintre acestea Mădălina Popescu, manager general al companiei de recrutare şi consultanţă Pluri. Expunerea continuă însă în tonuri critice: „Ceilalţi oferă în schimb oportunităţi de înavuţire rapidă – dacă eşti ager şi înveţi să furi sau să ceri -, program redus de lucru. Cu clienţii te poţi purta oricum (vezi Poşta), managerii sunt mai mult plecaţi, nu ţi se cere să faci performanţă, e ca o grevă generalizată şi permanentizată“. O altă explicaţie oferă Andreea Călin, senior consultant la altă companie de recutare, AIMS: „Este posibil ca reticenţa sectorului bugetar în ceea ce priveşte companiile de recrutare să fie o tară a mentalităţilor anterioare. Există sisteme rigide prin care se asigură capitalul uman şi o anume auto-suficienţă a modelelor de lucru, care împiedică ieşirea din rutină.“ Dispoziţia tot mai mare a angajaţilor din cele două sectoare-cheie – Sănătatea şi Învăţământul – de a pleca fie din ţară, fie din domeniu, dar şi nemulţumirea constantă a clienţilor în faţa funcţionarilor publici arată, însă, că aceste metode, fie că ne referim la concursurile de angajare adesea aranjate, fie la lipsa de concurenţă, nu mai au viaţă lungă.
Bugetari în România
În ultimii zece ani, numărul angajaţilor din sectorul de stat a scăzut dramatic. Acest fapt se explică atât prin dinamizarea procesului de privatizare al fostelor companii de stat, cât şi prin dezvoltarea sectorului privat. Deşi datele pe 2006 nu sunt încă disponibile, menţinerea trendului descendent este previzibilă.
Statul, angajatorul perfect
DEZIDERAT Un studiu realizat în 2005 arăta că 75% din francezii cu vârste cuprinse între 15 şi 30 de ani şi-ar dori să lucreze în sectorul public. Motivaţiile sunt multiple: în condiţiile unui şomaj de circa 10 procente, o slujbă la stat echivalează cu siguranţa locului de muncă. În plus, o comparaţie făcută de autorii studiului se dovedea relevantă: dacă un manager de bancă din Franţa are un salariu mediu de 3.000 de dolari, unul din sectorul de stat are minimum 2.500 de dolari.
MULŢUMIRE Potrivit unui alt sondaj, efectuat de Ipsos în primăvara acestui an, 10 % din angajaţii din sectorul public sunt mândri de munca lor, iar 36% merg cu multă plăcere la muncă. De asemenea, un angajat
din şase a declarat că nu are de gând să renunţe la postul său în favoarea unei companii private.
Înţepeniţi în proiect
«Sectorul bugetar nu se raportează în nici un fel la companiile de recrutare. Nici nu au nevoie. Cu clienţii te poţi purta oricum, managerii sunt mai mult plecaţi, nu ţi se cere să faci performanţă, e ca o grevă generalizată şi permanentizată.»
Mădălina Popescu, general manager Pluri Consultants
