cu lacrimi, desi ar fi trebuit sa deplangem calitatea unora care aspira sa ocupe pozitii importante in firme sau societate. Si totusi… cati nu au reusit pana acum? Dar, am vrut sa aflam si ce s-a intamplat prin companii. Asa ca timp de mai multe zile am lansat pe site-ul revistei doua intrebari la care i-am invitat pe cititorii nostri sa raspunda:
Care a fost cea mai mare nedreptate pe care v-a facut-o seful dvs. in anul 2004?
Care a fost cea mai mare surpriza pe care v-a facut-o seful dvs. in anul 2004?
Am fost impresionati de numarul raspunsurilor primite. Cateva le-am aruncat la cos, deoarece scopul sondajului nostru nu era electoral si nici de investigare a nivelului degradarii umane. Am vrut doar sa luam „pulsul” relatiilor la locul de munca. Si am constatat ca foarte putini oameni nu au suferit nici o nedreptate din partea sefilor. Doar o singura persoana si-a declinat identitatea. Majoritatea nu a primit nimic de la sefi, nici de sarbatori, nici in zilele obisnuite. Am tras insa concluzia, din cele cateva raspunsuri „pozitive”, ca oamenii asteapta si se bucura fie si numai daca sefii le apreciaza munca sau daca, pur si simplu, constata ca exista. In fond, viata noastra este facuta din nimicuri, bucurii mici si nenumarate sperante.

Angajatii se tem de sefi, chiar si atunci cand aduc daruri

A crezut o afirmatie a unui sef subordonat direct ierarhic. Respectivul a distorsionat informatia la 90 de grade, punandu-ma intr-o situatie delicata, fara sa ma intrebe. Dar n-a durat decat doua zile si adevarul a iesit la iveala printr-o simpla coincidenta de imprejurari.
Am probleme cu vederea si a comandat special pentru mine un calculator nou cu ecran TFT, de care foarte putini (si numai cu functii de conducere) beneficiaza.
M-a numit incompetenta (fostul sef).
O luna in New York (noul sef).

Nerecunoasterea faptului ca l-am depasit in cunostinte si ca ar fi cazul sa cedeze locul.
O prima care nu credeam ca mai vine.

A trebuit sa lucrez de Ziua Recunostintei… zi in care peste 70% din populatia USA are liber… noi am muncit, ca doar suntem romani.
De Labor Day am mers in Florida… 2 zile in care nu am platit nimic… si nu mi-a taiat nimic din salariu.

Cand a fost la ananghie si l-am ajutat sa iasa din „rahat”, mi-a promis ca o sa ma promoveze, dar dupa ce l-am readus pe linia de plutire, m-a hartuit psihologic, ca sa ma determine sa plec din firma.
A recunoscut in fata colegilor ca ceea ce am realizat eu a fost o activitate de pionierat la nivelul firmei.

Mi-a cerut sa execut mai multe lucruri deodata, iar la urma mi-a reprosat ca nu am reusit sa termin cu succes chiar toate lucrurile solicitate. Din pacate, inca nu am reusit performanta de a fi, fizic, in acelasi timp, in mai multe locuri.
Faptul ca a observat ca exist.

A sugerat ca atunci cand lucram si aveam succes in multinationale a fost datorita sistemelor de lucru si nu datorita competentelor si eforturilor mele.
A incetat sa se mai amestece in treaba mea.
— Majorarea de salariu cu mult peste asteptarile mele.
—
A organizat un party de ziua mea.

A preferat sa duca cu mine un razboi, in loc sa incerce sa identifice sursa problemelor. Acum am alt sef si problemele actuale in vechiul departament confirma alegerea mea de a parasi „barca”. Am abandonat IT-ul.
—

Seful nostru nu face surprize placute nimanui. Nedreptati face zilnic, asa ca nu mai conteaza daca una e mai mare sau mai mica.
—

Nu pot spune ca am fost nedeptatita, dar nici de surprize placute nu am avut parte. Nu am primit din partea lui nici macar o bomboana de Mos Nicolae. Oamenii au uitat sa mai daruiasca si nu ma refer numai la micile atentii, ci la un zambet plin de caldura, o strangere sincera de mana.
—

A hotarat ca ar fi mai bine sa nu ne mai plateasca…, considerand ca firma lui e „scoala vietii” si ca oricum ne face un serviciu lasandu-ne sa muncim la el! Nu pot divulga despre ce firma e vorba si nici numele boss-ului… oricum, este o persoana foarte cunoscuta in mass-media.
—

Am putut sa lucrez la el timp de patru luni de zile fara probleme. Din pacate, peste patru luni s-a desfiintat societatea.
—

Cea mai „placuta” surpriza a fost cand o trupa intreaga dintr-o organizatie guvernamentala de tineret am „zburat” de pe locuri pe linie politica…E trist ce e la ora asta in tarisoara asta, oameni ca I.C. Bratianu, Iuliu Maniu, regina Maria si multi altii mai insemnati din istorie boicotati in manualele scolare contemporane s-ar intoarce in mormant sa vada pentru ce idealuri au murit.
—

M-a avansat intr-o functie pe care nu o doream.
—

Nu da benzina pentru delegatii. Trebuie sa pun eu.
—

Nu a fost luata in considerare activitatea prestata, in comparatie cu a altora care aveau cunostinte.
—

Eu sunt studenta si in vacanta de vara m-am gandit sa ma angajez undeva ca sa imi fac ceva bani de buzunar. Am si gasit ceva care sa imi placa: m-am angajat la o agentie de pariuri. Am lucrat cam o luna. Intr-o zi, nu am reusit sa trimit biletele la Bucuresti prin Internet si am zis ca vin seara ca sa imi termin treaba. Seara, cand am ajuns la agentie, am vazut, spre marea mea mirare, ca seful „impacheta” mobilierul, calculatorul si tot ce era in agentie… Atunci mi-a zis ca ma plateste pana cel tarziu la 1 septembrie…..Acum suntem in 15 decembrie. Si nici nu cred ca voi mai primi candva banii aceia, mai ales ca nici nu am cum sa dau de el, pentru ca nu mai are acelasi numar de telefon.
—

Este un jegos, nu am cuvinte pentru el. Plateste sambata si duminica la fel ca zilele din saptamana.
Deocamdata nimic.

Nu-mi da salariul promis la angajare.
Nu exista.

Nu m-a lasat sa ma transfer la serviciul unde vroiam eu. Mi-a reprosat ca stau numai in medicale, eu operandu-mi copiii, unul de apendicita si unul de polipi.
Seful meu nu stie sa faca surprize placute, are impresia ca are numai sclavi in subordine.

Nu am avut liber de 1 Decembrie si nici nu o sa avem vreo compensare materiala.
Nu mi-a facut nici o surpriza placuta.

Mi-a marit salariul cu 100 de dolari, iar in mai putin de o luna mi i-a luat inapoi din cauza devalorizarii amaratului asta de dolar.
Surprize??? Sefii?? Never!

Face in fiecare zi cate o mica nedreptate, dar cea mai mare este faptul ca nu ne ponteaza orele suplimentare pe care le efectuam, neluand in calcul faptul ca depasim maximul legal in fiecare luna – 32 de ore.
Despre surprize placute chiar nu se poate vorbi, aici unde lucrez eu.

Lucrez la un SRL care se ocupa cu scrierea cererilor de finantare pentru diversi clienti. Seful meu este si patron al afacerii. Afara-i vopsit gardul, inauntru-i leopardul. Ma consider inselata pentru ca altfel am vorbit atunci cand m-am angajat si, bineinteles, ca altceva am gasit dupa ce am facut pasul. Chiar m-am trezit cu contract de munca cu minimul pe economie la o firma a aceluiasi patron, si cu PFA la firma la care intr-adevar lucrez. E modul elegant prin care angajatorii economisesc banii de impozite catre stat si au drepturile ce decurg din salariul minim pe economie. Ma gandesc, cand voi pleca de la ei, unde voi spune ca am lucrat?
Cea mai placuta surpriza? Penalizarea pentru trei intarzieri intr-o luna, in conditiile in care lucram zilnic pana la 7 seara.

Nu mi-a dat o masina pentru ca am foarte mult de mers pe jos.
Nu mi-a facut nici o surpriza placuta.

Mi-a facut „cadou”, fara motiv, doua sanctiuni disciplinare „grele”.
Nu face.

In primavara, mi-a redus din atributii si mi-a micsorat salariul. In august, mi-a redat intreaga activitate…cu mentinerea actualului nivel de salarizare…(adica cel micsorat in primavara).r
rNu a existat nici o surpriza.r
r
rEu n-am sef. r
rEu sunt seful, asa ca nu supar pe nimeni.r
r
rIntamplari hazlii si peripetii ale vanatorilor de capetern
rnCe se intampla cand folosim modele de CV primite de la prieteni?rn
rnCum de cele mai multe ori CV-ul nu este conceput si „gandit” de candidat, ci este preluat si copiat, s-a intamplat ca un candidat – folosind ca model CV-ul prietenului lui – sa uite sa faca toate modificarile necesare. Ce a iesit? Un CV in care singurele date reale erau cele personale (nume, adresa, telefon), iar datele referitoare la experienta corespundeau persoanei de la care imprumutase modelul. Cum neconcordanta a iesit in evidenta in momentul interviului, chiar si candidatul si-a pus intrebarea daca nu cumva are o dubla identitate.rn
rn
rnLa interviu a continuat cosmarul de peste noapte rn
rnLa interviu, candidata incepe sa planga.rn
rnConsultantul: Domnisoara, va rog sa va calmati! Poftiti un pahar cu apa si incercati sa imi spuneti ce s-a intamplat.rn
rnCandidata: Am visat urat azi noapte! Am visat ca ma chinuia un batran la interviu!rn
rn
rnCu mama la interviurn
rnCativa candidati (foarte tineri de altfel) au venit insotiti de parinti. Desigur, nu i-am putut primi la discutie si pe parinti, dar acestia au asteptat in anticamera, extrem de emotionati, rezultatele intrevederii. Din pacate pentru ei, raspunsul nu s-a dat pe loc, fiind trimis prin posta dupa cateva zile.rn
rn
rnVisul candidatilorrn
rnUna dintre intrebarile pe care le adresam candidatilor in cadrul interviului de selectie se refera la modul in care isi vad traseul profesional in urmatorii trei, cinci ani. Foarte multi au proiectii foarte asemanatoare. rn
rnConsultantul: Ce-mi puteti spune despre planurile dvs. de viitor?rn
rnCandidatul: Vreau sa fiu un sef mare, mare de tot!rn
rnFotografii de nunta si botez pe CVrn
rnDaca pana acum doi ani fotografiile atasate la CV-uri erau destul de rare, in ultima perioada a devenit uzual ca CV-urile trimise prin e-mail sa contina si o fotografie a candidatilor respectivi. Amuzant este ca aceste fotografii sunt facute in cele mai diverse si nostime ipostaze: la nunta, in costum de ginere; in telescaun, la munte; la masa intr-un bar/club cu o tigara in mana; in costum de samurai; pe plaja, in costum de baie; impreuna cu familia; escaladand o stanca in costum de alpinist; la birou, incadrat de steaguri tricolore; cu ochelari de soare etc.rn
rnO astfel de fotografie intr-un document formal cum este CV-ul este ca si cum te-ai imbraca in rochie de seara si te-ai incalta in tenisi. rn
rn
rnInformatii hazlii din CV-urirn
rnSunt CV-uri in care abunda informatii care nu au nici o legatura cu pregatirea profesionala sau experienta in munca a candidatului. Oare ce gandesc autorii respectivelor CV-uri cand scriu despre: rn
rn- dimensiunile fizice: inaltime, greutate, culoarea ochilor etc.rn
rn- proprietatile detinute: case, vile, terenuri etc.rn
rn- varsta si profesiunea parintilor, sotului/sotiei, copiilor ?rn
rnCu siguranta, specialistul firmei de recrutare care primeste astfel de CV-uri se gandeste ca in nici un caz nu va invita la interviu candidatul, pentru ca are ochi albastri sau verzi ori pentru ca tatal lucreaza la Ambasada SUA.rn
rn
rnIntamplari socante inainte si dupa interviurirn
rnUn candidat, venit la ora fixata pentru interviu, intreaba unde este toaleta, imediat dupa ce intra in sediul firmei. I se explica, iar dupa ce iese de la toaleta se indreapta glont catre usa si pleaca grabit, pe unde a venit. Consultantul cu care avea intalnire il striga, amintindu-i ca aveau intalnire. Candidatul se intoarce, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, si intra in sala pentru interviu.rn
rn
rnCandidati mult prea ocupatirn
rnDe multe ori, candidatii care ne trimit CV-uri se dovedesc a fi mai putin interesati de ocuparea unui post decat arata la prima vedere. Nu putine sunt cazurile in care intarzie, amana sau uita pur si simplu sa se prezinte la interviu. Dar, cel mai socant a fost telefonul primit intr-o zi de la sotia unui candidat. Dupa un sir aproape nesfarsit de scuze si motivatii, aceasta ne spune in cele din urma ca suna in numele sotului care a „delegat-o” sa-i stabileasca o intalnire pentru interviu pentru ca el era foarte ocupat pentru a putea da un telefon.rn
rn
rnIdentitate pierduta pe drumrn
rnDe regula, candidatii trec in scrisoarea de intentie sau in CV datele de contact: adresa si numarul de telefon. Dupa interviu, ne asiguram ca respectivele coordonate sunt valabile in continuare pentru a pastra legatura, in eventualitatea continuarii procesului de selectie sau pentru a-i instiinta cu privire la oportunitatile care apar in timp. De multe ori se intampla sa primim de la candidati cartea de vizita, pentru mai multa siguranta. Asa a procedat unul dintre candidati, ba chiar a insistat in cadrul interviului sa ne dea cartea sa de vizita. Sansa a facut sa fie preferat de angajator de pe lista scurta de candidati pe care i-am dat-o. Pentru ca nu raspundea pe mobil, am sunat la numarul fix si am intrebat de candidat. Persoana respectiva ne-a spus ca nu il cunoaste si ca nu a lucrat niciodata in acea companie!rn
rn
rnParfum de candidatrn
rnUnii candidati vor sa afle detalii despre proiectul pentru care au fost invitati la interviu fara a considera necesar sa se prezinte pe ei insisi, fiind convinsi ca ne-au furnizat suficiente informatii despre ei in CV. In schimb, incearca sa ne epateze prin vestimentatie – pantofi si geanta argintii, fusta mini etc. – sau mirosuri puternice de parfum, care persista in toata firma si dupa plecarea acestora.rn
rn
rnNumai seful poate face glume proaste?rn
rnAm avut la un moment dat o situatie foarte amuzanta legata de un candidat care, in mod cu totul intamplator, a fost chemat la un interviu chiar de ziua lui de nastere. Prima tendinta a candidatului a fost sa-si imagineze ca este vorba de o gluma proasta din partea colegilor sau chiar a sefului sau, pe care se pare ca il credea in stare de asemenea gesturi. Suspiciunea lui a fost intarita si de ora avansata si destul de putin conventionala la care fusese contactat, deoarece consultantul care i-a stabilit interviul facea ore suplimentare in ziua respectiva. Pentru a se convinge ca nu este vorba de o gluma, a doua zi a verificat numarul de telefon de pe care fusese contact, asigurandu-se in felul acesta ca intr-adevar era vorba de o firma de recrutare cu intentii cat se poate de serioase si nu de o gluma proasta.rn
rn
rnSuccesele copiilor nu sunt o recomandare pentru parinti rn
rnIn ciuda nenumaratelor modele de CV-uri existente la dispozitia candidatilor nu rareori se intampla sa regasim in textul CV-ului informatii din cele mai ciudate. O astfel de situatie a fost si cea in care un candidat a tinut sa precizeze cu mare mandrie, chiar din primele randuri ale CV-ului, faptul ca fetita lui a obtinut premiul I la olimpiada de fizica, faza pe tara. Si-a imaginat oare ca folosim genele pe post de recomandare!?