„Trei publicatii diferite, trei editoriale diferite, trei autori diferiti (Tolontan, Gradinaru, Pantazi), aceeasi zi, aceeasi tema, acelasi punctaj. E o campanie pe care o vede si un orb. Misto e ca, la ocazii d-astea, vezi care al cui e si la a cui comanda raspunde; pe linie civila, fireste…”, a scris Victor Ciutacu pe pagina sa de Facebook.

 

 

De la ce a pornit totul?

„„Ambulanțele filmate în fața spitalelor COVID sunt, de fapt, goale”, susțin sute de profiluri de Facebook, în ultimele zile, la comentariile postate pe zeci de site-uri. Mesajul beneficiază de o sincronizare impecabilă, el a apărut foarte repede în multe locuri.

Ambulanțele sunt o butaforie. Morții nu există. Numeroși oameni vehiculează simultan această noutate spectaculoasă, o teorie atractivă și o formulează, în scris, în cuvinte similare. Nu e prima înștiințare senzațională care se multiplică remarcabil pe internet sau pe televiziunile de știri, în special pe Antena 3 și România TV, de la începutul pandemiei.

Printre primele mituri conspiraționiste s-a numărat zvonul că „Autoritățile dau bani familiilor pentru ca decedații de alte boli să fie înregistrați drept morți COVID”. Fiind una dintre primele „știri”, ea a circulat inițial în subteran. Ipoteza era că statul încerca să propage frica prin supraevaluarea morților.

În mesajul inițial, ei spuneau: „cineva din familia mea a fost în această situație”. Când am dialogat cu conturile de Facebook sau cu expeditorii e-mailurilor, dorind să aflăm mai multe, ei și-au schimbat un pic versiunea: „Nu eu, un prieten știe exact ce s-a întâmplat”.  I-am rugat să ne pună în legătură cu amicul care știa exact care este familia plătită de autorități ca să le fie declarat mortul de COVID, deși pacientul murise de altceva.

Distribuția normală a oamenilor care vor să discute cu presa, curba gaussiană, arată astfel: puțini oameni sunt ferm hotărâți de la început, la fel de puțini sunt cei care refuză dialogul din start și rămân pe poziția inițială. Majoritatea sunt cei care se gândesc, ezită, discută și, la final, unii acceptă, iar alții refuză. În cazul „morților plătiți”, curba era complet diferită de tot ce mai întâlnisem. Cum nu toate redacțiile verificau mitul, el a început să circule. Întâi în comentariile la articole, apoi chiar în articole. „, scrie Cătălin Tolontan pentru Libertatea.