Capital: Care credeti ca sunt punctele tari ale primului capitol publicat al legii sănătății, referitor la spitale?

V.O: Capitolul referitor la spitale din noua lege creează premisele necesare trecerii şi în România spre un sistem de "guvernare" a spitalelor în care Ministerul Sănătăţii nu mai intervine direct la nivelul administrării spitalelor ci reglementează doar cadrul general de funcţionare. Din experienţa internaţională rezulta că o astfel de abordare introduce un grad mai mare de autonomie al spitalelor şi implicit o mai mare flexibilitate în toate aspectele administrării acestora.

Capital: Vorbim de un model general de succes, în țările europene?

V.O: În Europa, sfârşitul anilor ’80 marchează perioada de început a reformării spitalelor, care se axau predominant pe furnizarea de servicii medicale pentru boli acute, urgenţe dar şi pe o serie de proceduri care de fapt ar fi putut aparţine sistemului ambulatoriu. Ţările nordice au fost primele care au început acest proces de reformă, cunoscut fiind faptul că mai ales sistemele finanţate pe bază de taxe erau cele mai centrate pe spital şi mai puţin pe ambulatoriu. În urma acestor procese de reformă a apărut noţiunea de "guvernare a spitalelor", care a înlocuit termenul de management. Practic, spitalelor publice li s-a acordat un variat grad de autonomie pe care nu îl aveau înainte. Astfel s-a constat că spitalele care au obţinut o autonomie mai mare au început să funcţioneze mai eficient decât cele în care sistemul comandă şi control s-a menţinut strict ierarhizat.

Capital: Ce efecte credeti ca va avea propunerea din primul capitol al legii sănătății, conform careia medicii ar putea presta servicii medicale private în spitalele de stat?

V.O: Schimbarea modului de organizare a spitalelor creează posibilitatea managerilor de spital să flexibilizeze relaţia cu personalul angajat. Astfel, dacă acum angajarea medicilor este cvasi imposibilă în absenţa aprobării de la cel mai înalt nivel al ministerului sănătăţii, în viitor acest lucru va fi posibil în forma cea mai potrivită considerată de către conducerea spitalului şi adaptată nevoilor locale. Genul acesta de soluţie funcţionează cu succes în Marea Britanie şi Ţările Baltice de peste 15 ani.

Capital: Ce ar putea însemna pentru spitale organizarea sub forma de fundații?

V.O: Ar însemna un grad mai mare de autonomie si flexibilitate în administrare. Conform experienţei internaţionale, un spital care are un plan de dezvoltare economic viabil poate să atragă finanţare suplimentară, inclusiv din surse bancare. De asemenea, spitalele se vor putea asocia, uni cu alte spitale în vederea creşterii eficienţei şi diversificării paletei de servicii oferite. În plus, această formă de organizare ar permite încheierea de contracte de colaborare cu alţi prestatori de servicii medicale cum sunt cei din asistenţa medicală primară, cum ar fi medici de familie sau medici din ambulatoriu fapt ce ar putea contribui de asemenea la îmbunătăţirea calităţii serviciilor oferite populaţiei.

Capital: Ce alte asteptari aveti, în mare, de la această nouă lege a sănătății, în ceea ce privește evoluția sistemului sanitar românesc?

V.O: Se ştie că sectorul spitalicesc absoarbe peste 50% din bugetul total al sănătăţii. aşa că noua lege ar putea contribui la o eficientizare a acestui sector. Modificările propuse nu cer finanţări suplimentare din partea Guvernului sau din partea asiguratului, ci dimpotrivă, pot atrage resurse în plus, fără să crească deficitul.

OMS are sediul central la Geneva și a fost înființată la 7 aprilie 1948 și are în prezent 193 de state membre. Are reprezentanțe în 147 de țări și 6 birouri regionale. Este o organizație internațională care are rolul de a menține și coordona situația sănătății populațiilor pe glob.