Victoria antivacciniștilor în România? În timp ce, în medie, în țările Uniunii Europene (UE) aproximativ 70% din populație a fost vaccinată împotriva coronavirusului, în România și Bulgaria – cele două cele mai sărace țări din bloc – nu ajung nici măcar la o treime.

Cu o imunizare de 32 la sută (România) și 20 la sută (Bulgaria), cele două țări balcanice se află astfel la o distanță abisală de restul Uniunii, punând în discuție strategia privind atingerea imunității de turmă în cele 27 de țări.

Ce a dus la acest eșec al eforturilor Bucureștiului și Sofiei de a imuniza majoritatea populației?

Victoria antivacciniștilor în România? Neîncredere în medicină

Analiștii consultați de EFE, de ambele părți ale Dunării – care separă cele două țări, indică neîncrederea generală față de medicină și scepticismul pe care politicienii îl trezesc, atât în ​​România, cât și în Bulgaria, potrivit EFE, din Spania.

„Mai ales în zonele rurale, unde superstițiile și rețetele tradiționale au mai mult succes decât medicina modernă, românii sunt greu de convins în probleme medicale”, a declarat pentru EFE analistul român Niels Schnecker.

Compatriotul său, Gelu Duminică, sociolog, se referă la asemănările dintre structura socială a celor două națiuni vecine și evidențiază existența, în ambele societăți, care au cele mai ridicate rate de analfabetism funcțional din UE, a unor puternice tendințe anti-vacciniste.

Pe de altă parte, strategiile guvernelor de a învinge această rezistență au lăsat mult de dorit.

Argumente împotriva vaccinului

Argumentele împotriva vaccinului, pe care nici Bucureștiul, nici Sofia nu au reușit să le combată, sunt aproape identice în ambele țări.

„Tatăl meu, care avea probleme cardiovasculare, a murit la o săptămână după prima doză; sunt sigur că vaccinul i-a provocat tromboză, iar medicii refuză să recunoască asta”, a declarat pentru EFE Jivko Georghiev, un funcționat public de la Sofia.

„Au existat multe cazuri de infarct și nu vreau să risc să îl fac”, a declarat pentru EFE Teodora Grigorescu, o pensionară din București.

Între timp, zidarul bulgar Nayden Popov spune că nu se „teme” de pandemie, deoarece nu crede în existența coronavirusului.

Instabilitate politică în Bulgaria

În Bulgaria, guvernul prim-ministrului de atunci, Boiko Borisov, care a gestionat pandemia până la demisia sa din aprilie, a fost împiedicat în capacitatea sa de a crește gradul de conștientizare cu privire la vaccinare, din cauza neîncrederii generalizate într-un executiv împovărat de scandalurile de corupție și de protestele la care i s-a cerut demisia.

„Neîncrederea față de modul în care guvernul anterior a luptat împotriva epidemiei a afectat vaccinarea”, a declarat pentru EFE Hristo Hinkov, directorul Centrului Național pentru Sănătate Publică și Analiză.

Într-un raport recent, expertul a numit managementul sanitar al lui Borisov ca fiind „populist și inconsecvent”.

De la demisia sa, după alegerile din aprilie, Bulgaria este condusă de un cabinet interimar și este deja pe calea unui al treilea scrutin legislativ în acest an, cu puține perspective ca urnele să ajute la deblocarea impasului cauzat de lipsa acordurilor dintre părți pentru a forma un nou guvern.

Campanii prea politice

Și experții români își critică guvernul: „Principalii comunicatori ai campaniei de vaccinare au fost politicienii, care în România sunt categoria în care populația are cea mai mică încredere”, explică Duminică.

„Cei care se opun vaccinării s-au bazat pe figuri din afara politicii pentru răspândirea mesajului lor; în acest fel au câștigat bătălia comunicării”, subliniază Schnecker.

Campanie pentru cei deja convinși

Ambii analiști cred că autoritățile s-au concentrat pe campaniile pentru clasa de mijloc deja convinsă, mai degrabă decât să caute o modalitate de a-i convinge pe cei sceptici.

Unul dintre cele mai repetate mesaje a fost acela de a li se oferi posibilitatea celor vaccinați să călătorească fără restricții și să participe la festivalurile estivale.

„Mamei mele, care are 83 de ani, nu-i pasă câtuși de puțin de UNTOLD”, spune Duminică, un om care a crescut în sărăcie, într-o comunitate aparținând populației rome, referindu-se la marele festival românesc de muzică, pentru a exemplifica o categorie de populație la care discursul oficial nu a prins.

Rolul Bisericii

Duminică critică Biserica Ortodoxă, majoritară în România și Bulgaria, pentru mesajul său ambiguu pe această temă, precum și opoziția fățișă a sectoarelor mai conservatoare.

El subliniază cât de utilă ar fi putut fi implicarea profesorilor, a medicilor de familie și a preoților parohiali. „Oamenii simpli din acele comunități cred în figura intelectuală care le este apropiată”, spune el.

Schnecker crede că guvernul ar fi trebuit să acorde importanță personalităților populare în rândul celor mai sărace grupuri populaționale.