„Școala diplomatică rusească e foarte bună. Indiferent de regim, fie pe vremea țarilor sau a regimului comunist, școala lor diplomatică e bună, foarte clasică. Problema e alta: diplomația în Rusia e sub controlul politicului. În cazul nostru a fost așa și n-a fost așa. Diplomații cu capul pe umeri au avut posibilitatea să le dea sfaturi și lui Gheorghiu-Dej și lui Ceaușescu. Nu mai vorbim după 1990. Din fericire, președinții noștri au ascultat de diplomați. Băsescu primea materiale de la Ministerul de Externe și se ținea de ele. Președinții noștri ascultă de Ministerul de Externe. La noi lumea nu are o perspectivă bună despre minister pentru că nu îl cunoaște”, explică istoricul Adrian Cioroianu.

El a fost timp de 1 an de zile ministru al Afacerilor Externe ale României, din aprilie 2007 până în aprilie 2008. În acea perioadă, dar și când era reprezentantul României la UNESCO, a avut șansa de a se întâlni atât cu diplomați ruși cât și cu diplomați ucraineni.

„M-am întâlnit cu ministrul Lavrov prima dată la o reuniune bilaterală la Belgrad și mai apoi în Turcia la o reuniune a țărilor din jurul Mării Negre. E o persoană cu o vastă experiență pe toate planurile, trecut prin toate structurile pe care vi le puteți imagina. Ce mă surprinde pe mine este amprenta viziunii lui Putin despre lume pusă asupra activității domnului Lavrov. El simte mult mai direct riscurile pe care Rusia și le asumă acuma. Problema e că a fost o aventură care prelungindu-se imaginea în exterior a Rusiei se depreciază. Lavrov își dă seama de acest lucru. Simplul fapt că și Putin și Lavrov au acceptat să se întâlnească cu ministrul ucrainean înseamnă o recunoaștere a guvernului de la Kiev”, explică istoricul.

Perspective asupra războiului

Indiferent de ce se va întâmpla de acum în colo cu privire la războiul din Ucraina, un lucru este cert – Rusia este puterea invadatoare. În acest context, Adrian Cioroianu scoate în evidență faptul că Zelenski nu poate fi condamnat de PR politic sau exagerări, deoarece este dreptul lor, ca stat agresat, de a încerca să strângă susținerea internațională. „Prima întrebare care se pune este cine este invadatorul? Ne uităm la Zelenski, el poate să facă orice. Să mintă, să trișeze, să facă orice pentru că își apără țara. Lucrurile trebuie întrebate de la cea mai de bază problemă: cine e invadatorul și cine e victima?”, explică istoricul.

Când rușii au intrat în Crimeea în 2014 au fost primiți cu flori. Cel mai probabil, Putin ce aștepta la o reacție similară și în drumul său către Kiev, însă lucrurile nu s-au petrecut așa cum s-a așteptat. „Probabil că se așteptau ca pe drumul spre Kiev să fie întâmpinați cu flori. Unul dintre mesaje a fost solicitare armatei ucrainene să lase armele, asta însemna demilitarizarea. Partea cu demilitarizarea nu a ieșit, ar fi însemnat ca armata să renunțe. Nu s-a întâmplat. Acum în armata ucraineană după 2 săptămâni de rezistență se pune problema cu ce trebuie să fie ajutați, dacă să fie sau nu cu avioane MIG. Armele anti-tanc sau rachete SOL-AER sunt deja o banalitate. Armata nu mai depune armele”, transmite Cioroianu.

Din perspectiva sa, Rusia nu poate fi contestată la capitolul de mare putere militară și spațială la nivel internațional. Marile probleme sunt însă la capitolul de strategie, faptul că au abordat de data aceasta o tactică greșită.