În cadrul podcastului Evenimentul Istoric, Dan Andronic și Mirel Curea l-au avut invitat pe istoricul și diplomatul Adrian Cioroianu. Acesta a explicat diferențele de perspectivă istorică ce au condus la această neînțelegere asupra teritoriului Ucrainei de ambele părți.
Fiecare parte implicată în momentul de față în război are propria perspectivă asupra teritoriului ce astăzi face parte din statul Ucraina. Istoricul Adrian Cioroianu a explicat cele două viziuni care nu ar avea cum să se întâlnească la mijloc atât timp cât istoria este influențată de factorul politic.
„Versiunea rusă spune că Rusia Kieveană a fost începutul istoriei ruse. De acolo a plecat Rusia de astăzi. Versiunea ucraineană a acelei Rusii Kievene, a rusului kievean, este că a fost mai mult o formă de organizare care a luat naștere și în Ucraina, dar și în Rusia”, explică istoricul.
Kievul de ieri și astăzi
Primul stat rus înființat în secolul XIX a fost Rusia Kieveană. El este privit atât în perioada țarului cât și în istoriografia recentă a rușilor drept originea statului rus, de acolo existând și argumentele istorice cu privire la necesitatea expansiunii către vest. Totuși, după cum bine cunoaștem, dreptul internațional nu recunoaște dreptul istoric drept instrument de revendicare a teritoriilor sau de desființare a statelor.
Istoria celor două state este înrudită, dar fiecare și-a creat propria versiune pentru a-și legitima cerințele atât teritoriale cât și civilizaționale.
„Ucraineni spuneau că au avut o istorie, Kievul era o capitală când Rusia nu exista. După a venit cucerirea mongolă, când au răvășit Europa, zona asta de est și-a revenit mai greu. Încet încet partea de răsărit, Rusia moscovită, s-a dezvoltat mai puternic decât Rusia Kieveană. Rusia în timpul ăsta e undeva în est, după Ivan cel Groaznic, scapă de sub moștenirea mongolă dar păstrează unele din cutumele politice ale acestei stăpâniri”, povestește Adrian Cioroianu.
Nu se poate ajunge la un punct comun
Ceea ce s-a întâmplat după sfârșitul Rusiei Kievene reprezintă de fapt motivul de dezbaterilor politice. Rusia și-a asumat această parte din istorie ca reprezentantivă pentru originile sale, în timp ce Ucraina și-o asumă ca fiind povestea sa națională, primul moment în care statul ucrainean apare pe hartă, înaintea statului rus.
„Ei se dezvoltă în Evul Mediu și epoca premodernă separat. Rușii pot să spună că mereu ei s-au luptat pentru acest teritoriu, ceea ce este adevărat. Teritoriul era al cazacilor, care nu ajungea mereu până la Kiev. Cazacii erau mai apropiați de partea de sud a Ucrainei, unde își organizau harmanate. Cazacii au luptat și cu polonezii, lituanienii, rușii, s-au aliat unii împotriva altora. A fost un teritoriu de conflict, iar actorul ieșit în câștig prin termen lung a fost Rusia, care prin secolul XVIII ajunge să controleze partea kieveană”, explică istoricul Adrian Cioroianu.
Chiar dacă a recunoscut inițial autonomia cazarilor, Rusia țaristă le-o încalcă, ajungând pe Râul Nipru, la granița dintre Polonia și Rusia. Adrian Cioroianu a explicat faptul că numele de Ucraina a fost dat, cel mai probabil, tot de către Rusia țaristă, deoarece înseamnă „țara de la margine” sau „țara de la frontieră”. Cele două perspective ale istoriei naționale a statelor sunt total antitetice, conchide istoricul. „Acum vedem cum istoria se scrie sub ochii noștri. Putin conduce un imperiu iar logica sa este de a-l extinde”.