Știm cu toții că ceasurile elvețiene sunt cele mai apreciate, exacte și frumoase. Cultura haute horlogerie bagă anual în conturile producătorilor de ceasuri din această țară miliarde de euro. Și în cazul ciocolatei lucrurile stau cam la fel. Dar aurul? Ce caută aurul în statisticile elvețiene privind comerțul internațional? Și, atenție, nu este vorba despre bijuterii.
Puțini știu că cinci dintre cele mai mari companii care rafinează aurul pentru a atinge o puritate de 999.9‰ au cartierul general în Elveția. Argor Heraeus, Cendres+ Métaux, Metalor, Pamp și Valcambi, toate cu sediul în țara din centrul Europei, rafinează în prezent circa 70% din producția mondială reală de aur. Cifrele date publicității de Eidgenössische Zollverwaltung (EZV), administrația elvețienă a vămilor, arată că, în 2013 – cele mai noi date disponibile – nu mai puțin de 3.000 de tone de aur au intrat în Elveția. Această cantitate este aproape egală cu întreaga producție mondială din fiecare an. Ba chiar mai mare. De exemplu, statisticile internaționale arată, pentru același an, o producție mondială totală de doar 2.800 de tone. Și de aici se naște o întrebare: care este proveniența întregii cantități? Deși nu există date, este posbil ca, parțial, aurul ajuns în facilitățile de rafinare elvețiene să provină din state precum Congo, Africa de Sud, Rusia sau Peru, cunoscute pentru exploatarea în condiții care violează drepturile omului sau prin mijloace care poluează grav mediul.
Mai mult sau mai puțin importantă pentru cei care cumpără aur și bijuterii, această proveniență a fost și încă este un important subiect de discuție în parlamentul de la Berna. Cert este că, în timp ce în Elveția intră anual circa 3.000 de tone de aur în valoare de 109 miliarde de franci elvețieni, statistica EZV arată și ieșirea a 2.700 de tone de aur prelucrat având o valoare de 118 miliarde de franci. De ce nu a știut nimeni cu exactitate importanța comerțului cu aur pentru economia elvețiană până acum? Răspunsul este, relativ, simplu. Nu au existat statistici relevante până când EZV a decis să studieze mai atent problema. Cert este că, începând cu aceste date statistice Elveția trebuie privită ca țara ceasurilor de lux, a ciocolatei și… a aurului. Cât despre corectitudinea afacerilor derulate de marile companii care prelucrează aurul, un răspuns poate fi găsit în filmul Dirty Gold War regizat de Daniel Schweitzer.