Există personalități la noi al căror impact la public este uriaș. Una dintre aceste figuri emblematice este și ÎPS Teodosie, arhiepiscopul Tomisului (aici, trebuie să amintim că, în sec. X, Tomisul este numit Constanţia, după numele fiului lui Constantin cel Mare, împăratul Constanţiu), deja supranumit de popor ca Tomitanul. O mărturisire: nu e ușor să ții pasul cu ÎPS Teodosie, v-o spunem noi, cei care am petrecut o zi alături de Sfinția Sa. Important pentru cei ce îl au pe Mântuitor în inimă: urmăriți filmul până la capăt, veți avea o frumoasă surpriză…
Din când în când, spațiul mediatic adoptă un cuvânt pe care îl rostogolește până când îi tocește și umbra de sens pe care o avea înainte. Așa a fost cu ”pușcăriabil”, ”nefrecventabil”, ”șoc și groază”, ”gen”, ”capabilități” sau, de ceva vreme, ”controversat”.. Bref, dacă faci o declarație publică și cineva cârtește, din rațiunile lui, la adresa acestei declarații, emitentul părerii publice se lipește, automat, de adjectivul ”controversat”.
E prea greu să te ”pui în papucii” acelui om, când ai ”controversat” la îndemână. Gata, ai eticheta, nu-ți mai bați capul, de ce să mai desfaci firu-n patru. Și omul acela rămâne cu o etichetă, căci e ușor să preiei ceva gata mermelit, decât să îți construiești proprie părere.
Ei, pentru o parte grasă din media, ÎPS Teodosie este o personalitate ”controversată”. În esență, ca să nu fii controversat este obligatoriu să n-ai păreri publice. Și acest lucru este imposibil, mai cu seamă pentru o față bisericească, pentru că ÎPS Teodosie este purtător de învățătură.
Dar să revenim la orele în care echipa ”Capital” a fost umbra Înalt Prea Sfinției Sale Teodosie.
Momente de inspirație, sub o bijuterie ortodoxă
Nu știu la ce oră se trezește ÎPS Teodosie zi de zi, dar, miercuri, 2 martie, noi am ajuns în fața Catedralei Arhiepiscopale „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” cam pe la 8 fără un sfert. Înăuntru, slujba începuse, dar, înainte de asta, ÎPS Teodosie deja binecuvântase un transport de ajutoare destinate refugiaților ucraineni, moment care ne-ar fi plăcut să îl surprindem digital.
În schimb, am asistat, probabil, la cea mai frumoasă slujbă din viață. Cel puțin, așa cred acum. Întâi de toate, catedrala tomitană este o bijuterie, și nu vorbesc numai de arhitectonică (planurile de construcţie aparţin renumitului arhitect Ion Mincu), ci mai cu seamă de interiorul acesteia. Din orice loc ai privi spre înaltul Cerului, în frumoasa catedrală, un arhanghel, un sfânt (și mulți sunt din neamul nostru), o binecuvântare te așteaptă. Specialiștii spun că aceasta se datorează noii picturi (per total luată) executată în tehnica de frescă, între anii 1959-1965, de către pictor prof. Gh. Popescu de la Institutul de Arte Plastice din Bucureşti şi de Niculina Dona Delavrancea. Important, aici sunt reprezentați martiri creştini din vechile centre ale Scytiei Minor: Tomis Axiopolis, Trophaeum – Traiani, Durostorum. Și este singura biserică în care au fost pictaţi acești martiri în costumaţia lor autohtonă.
Despre slujbă nu pot să scriu mai mult pentru că acesta trebuie vazută pe viu. Îți intră sub piele, te aduce să înțelegi valori creștine astăzi puse în discuție de oameni fără pregătire teologică, dar cu păreri de nezdruncinat. Cum să descriu o slujbă? Voi cum ați descrie faptul că te simți dintr-odată ceea ce ar trebui să fi fost întodeauna: o ființă care duce înăuntrul său un dar neprețuit, un fir de dumnezeire. N-am mai multe cuvinte.
Alături de semeni
Este foarte greu să stai foarte aprope de înaltul prelat. Și nu vorbim de slujbă, ci în afara ei. Câtă vreme este în catedrală, ascultă nevoințele credincioșilor. Cum iese din catedrală, alți credincioși, unii veniți de departe, alții care nu lipsesc de la nicio predică, îl așteaptă. Și toți, absolut toți vor să-i vorbească, fie și un minut. Ei, acest lucru se întâmplă oriunde merge. Și de mers, merge. Nu stă o secundă.
De grijă ne-a purtat și purtătorul de cuvânt al arhiepiscopiei, părintele Eugen Tănăsescu, de la care am aflat că, începând cu ora două (asta am aflat pe la 12,30 trecute fix), ÎPS are de predat cursuri la Facultatea de Teologie. Apropo, această facultate poate fi numită ca fiind fondată de ÎPS Teodosie care i-a dat autonomie. Înainte, era o facultate cu două specializări.
Și cum ne-a purtat de grijă părintele Tănăsescu? Păi, ne-a invitat în clădirea arhiepiscopiei și ne-a pus la masă. Știa el ce știa, cum că vom avea de alergat… Și, aici, am mâncat o fasole bătută senzațională.
La masa am aflat că regula aici este ca, în primele două zile din post, clerul ajunează. Se ține post negru. Și în arhiepiscopie nu găsești chiar nimic de mâncat. De abia apoi, după două zile, există mâncare de post. Am mai aflat ceva: ÎPS Teodosie nu se atinge de carne de ani mulți. Și, atunci când nu mâncarea nu-l atrage, preferă să înmoaie o felie, două, de pâine în vin, și acea masa îi este prânz sau cină.
Cum scriam și mai sus, vioiciunea ÎPS este de invidiat. Se mișcă iute, decis, și pare mereu neobosit. Și, întodeauna, are o vorbă bună pentru oricine întâlnește în cale. Recunosc, însă, că l-a admonestat, delicat, pe colegul Adrian, ai cărui jeanși, la ultima modă, nu i s-au părut potriviți pentru un tânăr jurnalist…
La școală, apoi printre năpăstuiți
Într-adevăr, după ora două ÎPS a ținut un curs de circa două ore. A fost primul curs cu studenții față în față, după cei doi ani de năpastă pandemică. Puțini cei prezenți (până în zece oameni), mai mulți cei care încă au preferat varianta online. Am asistat la curs. ÎPS a vorbit continuu, dar nu a deschis vreo carte, nu s-a sprijinit pe vreo buche tipărită. Nici apă n-a băut. Printre cursanți, un preot. Venise din Moldova ca să studieze tehnica de predare a ÎPS Teodosie, linia sa pedagogică. O altă studentă era nutriționistă, dar o atrăgea în mod deosebit teologia, așa după cum ne-a mărturisit. După cum ne-am spus decanul, preot Prof. Univ. Dr. Bogdan Moise, ” Î.P.S. Prof. Univ. Dr. Teodosie Petrescu este director al școlii doctorale de teologie”.
La încheiere, ÎPS Teodosie i-a binecuvântat pe studenți și a mai zăbovit câteva minute cu fiecare dintre cei care i-au cerut vreun sfat. Ziua a continuat cu o scurtă ședință cu corpul didactic, la care n-am participat pentru că ni s-a părut o intruziune în treburi specifice facultății.
Apoi, iarăși, ÎPS a țâșnit, așa cum deja ne obișnuise, spre mașina arhiepiscopiei, un MCV sobru, negru. Noi, după el. În program, ÎPS Teodosie avea o vizită la un așezământ al arhiepiscopiei din Techirgiol, la circa 16 kilometri distanță. Acesta se numește aşezământul „Sfântul Arsenie cel Mare” și este ridicat și păstorit de arhidiaconul Claudiu Banu. Locația a fost destinată adăpostirii copiilor și mamelor aflate în dificultate. Cu toate acestea, pentru că refugiații ucraineni au nevoie de sprijin, așezământul găzduia acum și mame și copiii care au fugit de război ca să scape cu viață. L-a întrebarea: ”Și cât timp îi veți găzdui aici?”, ÎPS a fost aproape tăios: ”Atât cât este nevoie!”. Aici, cei în nevoie găsesc adăpost, mese calde, cursuri, și, cel mai important, siguranță.
Pentru cei care cred că Bierica nu se implică social, și mai și țipă asta în gura mare, spun numai atât: frumoasa locație, care seamănă cu un minihotel de cinci stele, a costat numai 420.000 de euro, bani de la arhiepiscopie, și din donații venite pe aceeași filieră.
Aici, ÎPS Teodosie a ținut o scurtă alocuțiune, apoi i-a binecuvântat pe cei prezenți. O domniță mai îndrăzneață chiar l-a strâns în brațe. Tot aici, profitând de spațiul închis, i-am smuls Prea Sfinției Sale un scurt interviu. Cuvinte frumoase am auzit, toate dătătoare de speranță. Dar ÎPS, urma să se întoarcă la catedrală pentru că, la ora cinci, avea cea de a doua slujbă a zilei.
Și asta face zi de zi.
Noi am plecat spre București, după ce am petrecut o zi pe calea lungă, dar luminoasă, a milei…
Despre ÎPS Teodosie, vă mai spun doar atât: A primit numeroase titluri și distincții printre care „Steaua României în Grad de Cavaler” – decembrie 2002; Membru titular al „Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România” – iulie 2008; Prim-vice președinte al Asociației Naționale Corale Române – 2007. De aemenea, a fost numit membru marcant în diferite Asociații științifice și profesionale, cum ar fi: Membru al Senatului Universităţii Ovidius (2002); Preşedinte şi membru fondator al Centrului de Studii şi Cercetări Religioase şi Juridico-Canonice al celor Trei Religii Monoteiste (mozaică, creştină şi islamică) (CRM) (Facultatea de Teologie – Universitatea Ovidius – Constanţa) (2006); Membru al Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România (2003); Membru în International Consortium for Law and Religion Studies, Faculty of Law, University of Milan (2009).
E de ajuns pentru o viață? Pentru ÎPS Teodosie se pare că nu. Înaltul Ierarh are agenda plină, căci sunt multe de făcut cu inimile și sufletele credincioșilor!