Au trecut peste 90 de zile (mai precis 95 de zile) de când am scris prima notiță despre Covid-19. În aceste 95 de zile, am analizat măsurile impuse în pandemie și am încercat să combat isteria colectivă și panica indusă artificial. Am intrat în această dezbatere cu intenția declarată de a aduce un strop de liniște și speranță oamenilor dezinformați, izolați, amenițați și înfricoșați.
Nu am bagatelizat sau nu am recunoscut existența epidemiei, dar nici nu am hiperbolizt-o. Am argumentat fiecare afirmație făcută și am primit drept replică insulte și înjurături de la adepții apocalipsei covid. Am sancționat derapajele anti-democratice și am atras atenția asupra pericolului instaurării unui regim autoritar politico-medical și mi s-a răspuns cu presiuni și amenințări.
Am mers mai departe, deoarece am considerat că am datoria (pe care mi-am asumat-o) de a prezenta și un alt punct de vedere față de cel propagat cu obstinență în spațiul public de către oficialități și presă. Nu am dorit nici să-mi fac notorietate, nici să intru în politică, nici să-mi cresc clientela la cabinetul privat (pe care nu-l am).
Am satisfacția că toate prognozele privind epidemia covid-19 au fost validate de viață. Nu am pretenția că sunt Nostradamus, dar faptul că am introdus Bioetica în învățământul medical din România, m-a obligat să am cunoștințe de filozofie, sociologie, sănătate publică, epidemiologie, științe politice și, în consecință, să privesc pandemia nu numai strict medical. Credința creștină mărturisită a fost suportul rezistenței la toate necazurile. În acest moment, când deja apocalipsa se amână și autoritățile anunță măsuri de relaxare, consider că a venit momentul să mă retrag din această dezbatere. Fără torțe.
Am, totuși, un ultim sfat pentru cei care gestionează măsurile și care doresc să introducă cenzura (politiceni și medici). E bine pentru ei să asculte vocile critice, nu să le reprime. Lucrul acesta se știe încă de la ceremonia triumfului la romani. Triumphus era o ceremonie civilo-religioasă în Roma antică, prin care se sărbătorea succesul unui comandant, care a repurtat mari victorii militare sau care a terminat victorios un război pe teritorii străine.
Ceremonia începea în afara zidurilor, de pe Câmpul lui Marte, pe malul vestic al Tibrului și se termina pe Dealul Capitoliului unde sărbătoritul sacrifica taurii albi zeului Jupiter și oferea cununa sa zeului. În carul triumfal, în spatele celui sărbătorit se afla un sclav, care ținea o coroană de flori de aur deasupra capului său, amintindu-i în mod constant că este muritor, spunându-i în șoaptă la ureche: Respice te, hominem te memento (Priveste în spatele tău, amintește-ți ca ești doar un om) și Memento mori (amintește-ți ca ești muritor).
Postez ultima intervenție privind epidemia Covid-19:
