Partea cea mai proastă: nimeni, nici chiar participanții nu prea știau ce să ceară. Într-un fel, fiecare avea revendicarea lui.
Pe scurt, a fost un protest AUR, dar parcă mai subțire ca altădată, din moment ce rumoarea de la Universitate se auzea abia din fața hotelului Lido, adică la vreo 300 de metri depărtare. În plus, țeapă: traficul nu era blocat de camioane, în stil canadian, așa cum era anunțat, ci de Jandarmeria Română.
Vadim s-a reîncarnat în Lazarus
Ajunși la fața locului dăm de fosta vedetă OTV, Luis Lazarus îmbrăcat din cap până în picioare în țoale de camuflaj. Pregătit de răzbel, adică. Îl abordăm la moment, refuză interviul sub pretextul că trebuie să ia scena în primire. Așa că ascultăm discursul efervescent al fostului reporter-investigator-avocat. Refrenul său este ”Sus patria, jos mafia”. Preluare de la strigătul de luptă al lui Vadim Tudor (Dumnezeu să îl odihnească!) din campania electorală a anului 2000.
Peste 1 milion de semnături
Acesta este al doilea protest de acest fel, organizat luna aceasta de Alianța pentru Unirea Românilor. Petiția care vizează demiterea președintelui a strâns până astăzi peste 1 milion de semnături, iar, dacă inițiativa nu prea are șanse mari în Parlament, cel puțin demonstrează că românii își doresc să facă ceva în sensul acesta. Întrebat dacă, în cazul în care vine războiul peste noi, rămânem fără președinte, George Simion mi-a declarat surâzând ironic că ”oricine poate să-l înlocuiască pe Iohannis, chiar și o maimuță vorbitoare”.
”Convoiul Libertății” AUR, așa cum l-au numit liderii partidului, a numărat nu mai mult de 10 autocare pline cu membri de partid din mai multe zone ale țării, din care, cea mai mare parte a lor, a contribuit direct cu bani din propriul buzunar pentru a ajunge la destinație doar ca să-și reverse năduful. Alte 10 camioane și sute de mașini mici i-au însoțit pe aceștia formând o coloană de aproximativ 2 kilometri.
Ca la un semn, rumoarea se amplifică atunci când apare pe scenă și Președintele Organizației de Tineret a partidului. Ariadna Cîrligeanu este în vervă, marele său of este legat de educație. Cea mai mare parte din copii nu au fost pregătiți pentru măsurile luate de ministrul educației în legătură cu condițiile generate de pandemie, spune ea. Sunt lucruri care, inevitabil, îi privește pe fiecare dintre români și se vede că ea știe asta. Îi văd pe oamenii din jurul meu cum sunt vizibil afectați de discursul Ariadnei, iar mulți încep să huiduiască ca ieșiți din minți când pronunță nume din Guvern.
”Ești jandarm sau nu ești jandarm?”
Brusc, George Simion identifică un ”infiltrat”. Se strecoară pe strada Facultății de Arhitectură și ia la rost un jandarm cu o cameră în mână și altul care, după părerea lui, era în civil și pe care ulterior îl fugărește strigând frenetic după el în timp ce îl filmează cu mobilul din dotare: ”ești jandarm sau nu ești jandarm, vin-o băi încoa’”. Ochiul său rămâne vigilent… Din fața convoiului, Simion îl abordează și pe colegul meu care folosea camera, văzând modelul asemănător cu cele folosite de jandarmi. Curajos, îi cere legitimația. Noi, îi arătăm inscripția de pe microfon: Capital. Lucru care îl liniștește. Ideea vine de la faptul că, la alte astfel de întruniri, cică jandarmeria ar fi băgat ”spioni” printre manifestanți. Ca urmare, foarte mulți dintre participanți ar fi primit amenzi.
În mulțimea din fața hotelului Intercontinental stau înghesuiți, flancați de două bannere cea mai mare parte dintre protestatari. Aici dau de Tudorică Gheorghe, un cetățean din Giurgiu care ține flamura pe post de batic, metafora perfectă pentru populația majoritară a țării. Îl întreb ce potențial avem ca națiune împotriva unei forțe precum Rusia, așa că, își dă seama că este un specialist: ”Foarte greu vom face față, pentru că o să intre și chinezii 100% cu rușii, asta e părerea mea. Până acum ne-a ținut cu măștile pe față cu Coronavirus, acuma începe cu războiul, nu știu ce să mai cred, eu vreau libertate, avem toți copiii noștri, trebuie să le facem un viitor pentru că ei nu o să mai aibă, țara e vândută deja, îngropată în datorii iar copiii noștri și nepoții noștri o să aibă de suferit din cauza asta”. Eclectică declarație…
Nu mai durează mult și convoiul o ia din loc, direcția Cotroceni, acasă la Klaus. Deși nu era programat astfel itinerariul, Jandarmeria era pregătită pentru o așa răsturnare de situație. În jurul ”Convoiului Libertății” orbitează ocrotitor 3 stegari pe bicicletă. Unul dintre ei are atașat de cadrul bolidului o boxă portabilă din care răsună, pe repeat, Phoenix: În umbra marelui urs.
Jos cu PNRR-ul
Nu trece mult și îl găsim pe Vasile Botomei, jurist și doctor în drept. Vrea să își prezinte cauza așa că scoate din servieta lui un teanc de foi. În față avem documentele care fac dovada că Vasile a acționat în justiție PNRR-ul.
”Am studiat posibilitatea de a fi atacat în Justiție și în acest fel am făcut plângere prealabilă la Guvernul României pentru ca guvernul să-mi comunice toată documentația și avizele care au stat la baza acestuia. Și, totodată, am solicitat revocarea PNRR-ului pe motiv că nu s-a respectat legea transparenței în administrația publică centrală, legea 52/2003. Guvernul nu mi-a răspuns la formulare și am hotărât să parcurg etapa următoare prin care să contest la Curtea de Apel din București acest PNRR.
Nu văd nicio soluție din cauză că PNRR-ul este un contract încheiat între autoritatea contractantă a statului român prin Guvernul României cu Comisia Europeană prin care fără să se respecte legea transparenței au fost incluse jaloane pe care țara nu le poate îndeplini până în anul 2024 iar toți banii care se trag în tot acest interval de timp, până la 10 miliarde de euro cu titluri de consultanță pentru care nu necesită nicio consultanță, urmează să fie restituiți de popor ca o obligație din cauză că nu ne putem îndeplini jaloanele pe care guvernul Cîțu și fostul ministru Cristian Ghinea le-au impus României deși nu erau obligatorii”, e de părere juristul din Bacău.
Continuăm marșul. Pe drum întâlnesc un trecător care la prima vedere nu are treabă cu manifestațiile, ba dimpotrivă. Odată ce ne observă se arată încântat să ne dea câteva declarații. Îmi dau seama că nu e de-al lor în momentul în care ne apropiem de convoi ca apoi să îmi spună că: ”Naționalismul (românesc – n.r.) dă mâna cu Rusia, pentru că de fapt, asta este treaba, iar ei nu știu despre ce este vorba (arată către mulțime în timp ce aceștia privesc înapoi încruntați). Libertatea pentru ei este o povară. Vladimir Putin, care era un kaghebist, nu a făcut decât să tragă în copii și familii și uitați unde s-a ajuns…”
Libertate îngropată
Ajungem la intersecția cu parcul Cișmigiu. Aici intervine un nou eveniment neașteptat. Deodată apare un dric tapetat cu foi A4 pe care scrie mare, cu majuscule, ”LIBERTATE”. Metafora e clară, Iohannis a ucis dreptul oamenilor de a se manifesta liber la ei acasă. Lumea se oprește, vine și Poliția, deloc mulțumită de apariția unui vehicul în mijlocul mulțimii. Drept consecință, convoiul staționează, iar șoferul este amendat. Lumea huiduie și îl susține pe dricar cu ovații ”Nu vă fie frică, și Iohannis pică”.
Cortegiul se rupe aici dar manifestația șerpuiește către Palatul Cotroceni. Fără prea mult succes. Pentru că, la intrarea pe stradă, în intersecția cu bulevardul Eroilor stă un lanț uman format din jandarmi. Lumea se oprește de parcă ar fi prima dată când vede o asemenea procedură. Mulți se apropie de cordon și le arată obrazul oamenilor de ordine.
Simion, însoțit de alți câțiva reușește, totuși, să treacă de bariera umană, cu gânduri bune, de negociere. Nu rezolvă, însă, nimic, dar măcar povestește despre un incident din prima parte a zilei, când, spune Simion, a găsit un jandarm ”sub acoperire”, cu șuriul la el.
Oamenii nu au de ales și o parte din ei coboară la metrou iar cealaltă se răspândește pe bulevard. Printre primii găsim doi membri de partid de la Deveselu, cu steaguri în mână, despre care spun că nu știu cum le-au căpătat. ”Sunt bune pentru sediu, oricum am investit o grămada de bani în astea”, remarcă unul dintre ei.
Schimbăm la Unirii, unul dintre ei, agricultor de meserie, îmi povestește că nu știe ce o să se întâmple mai departe, în domeniul său, având în vedere decalajele sezoniere cauzate de încălzirea globală. Îl întreb pe final, înainte de a ne despărți, cum i s-a părut protestul, răspunde scurt, ”cam slab” și completează că ”în momentul de față avem alte priorități, uite, războiul care bate acum la ușă.”
