În România s-a ajuns la un nivel critic, în care cetățenii săi nu mai au încredere în acuratețea deciziilor luate de Ministerul Sănătății. Nici când e vorba de decizii „de zi cu zi”, de procesele de control pe care le implementează și coordonează sau de deciziile luate în momente de criză.
Știrea conform căreia un italian cu doar 8 clase s-a dat drept medic și a reușit să păcălească autoritățile române și chiar să opereze într-un spital din țară, a făcut astăzi mare vâlvă la televiziuni și în ziare. Acesta e doar un exemplu al hazardului care domnește în Ministerul Sănătății.
Pentru ca o persoană să opereze într-un spital din România, are nevoie de mai multe documente, printre care un aviz de la Colegiul Medicilor și un altul de la Direcția de Sănătate Publică.
Italianul, pe numele său Matteo Politi, a primit acceptul de a opera în cadrul Spitalului Monza doar pe baza avizului eliberat de Direcția de Sănătate Publică, informează Digi 24. În replică, Spitalul Monza susține că italianul a prezentat toate documentele necesare. Rămâne să aflăm adevărul, însă ce știm până acum este că, fără dubiu, există un viciu de procedură.
Mai știm, de asemenea, că Ministerul Sănătății o ține din criză în criză. Și nu este o problemă de ieri, de azi, ci un status quo din care România pare incapabilă să iasă.
În afară de cazul italianului fără studii care a operat în țara noastră, vorbim despre criza de resursă umană din spitale, despre criza bebelușilor morți din maternitatea Giușești sau despre criza victimelor de la Colectiv.
Luate rând pe rând, sau toate la grămadă, aceste subiecte trădează un sistem corupt, ale cărui vârfuri sunt promovate politic, și o lipsă acută de interes cu privire la sănătatea românilor.
Nu pot să nu rememorez aici episodul din ianuarie 2017, când majoritatea PSD-ALDE a dezmembrat reforma din Sănătate inițiată de Vlad Voiculescu, revenind la situația anterioară prin care managerii de spitale să poată fi controlați politic, să poată beneficia „pe persoană fizică ”de finanțări de la furnizori ai spitalului, să numească șefi de secție fără concurs și chiar să-și poată angaja rudele în același spital, pe poziții de conducere.
Poate chiar mai grav decât microbii din spitale sau corupția de la vârful acestora e că Ministerul Sănătății a reușit performanța ca nici măcar în comunicarea de criză, să nu mai fie luată în serios de români.
Este bine cunoscut scandalul dintre Ministerul Sănătății și Apa Nova, pe tema apei potabile din București. Comunicarea neprofesionistă, lipsa de consecvență și bâlbâielile procedurale au generat o situație în care bucureștenii au îmbrățișat mai degrabă varianta poveștii spusă de o companie privată, decât cea enunțată de Ministerul Sănătății.
Iar să reușești să pierzi încrederea românilor într-o instituție a cărei comunicare de criză ar trebui să facă diferența dintre viață și moarte, este mai mult decât amatorism. Este un atentat la siguranța a milioane de români.