Ni hao, dragi cititori! (Bună ziua! - nota redacției). Lao jia (scuzați-mă – n.r.) dacă v-am luat prin surprindere. Dar este oficial: China a devenit cea de a doua economie a lumii, devansând Japonia.
Tot China este principalul creditor al Statelor Unite, cea mai mare economie a lumii. Acest cuplu a ajuns să poarte chiar un nume scurt: G2. Iar pentru ca totul să fie și mai clar, pe site-ul oficial al recentului forum economic mondial desfășurat la Davos, transmisiunile live de la conferințe puteau fi urmărite în două limbi. Ați ghicit: în engleză și în chineză. În copilărie, am fost unul dintre beneficiarii relațiilor privilegiate cu marea țară de la Soare-răsare. Jucam fotbal încălțat în teniși chinezești, iarna îmi țineau de cald maiourile chinezești (de bumbac 100%), iar chiloții chinezești erau denumiri de produse la fel de puternice precum mai cunoscutele sub numele de adidași, xeroxuri sau gipuri.
În vremea aceea, republica prietenă inunda piața românească de produse ieftine și mulțumitoare calitativ în virtutea unor relații diplomatice privilegiate. Odată cu trecerea timpului, precum un bețișor chinezesc parfumat, prietenia româno-chineză s-a stins, lăsând în urmă doar un ușor parfum ciudat, amintire a unor vremuri apuse. Într-un interviu recent, fostul nostru coleg Doru Lionăchescu, actualmente unul dintre cei mai importanți bancheri de investiții din țară, avertiza că actuala conducere politică a Chinei face parte din generația care își aduce încă aminte de bunele relații cu România, dar se află la final de mandat.
Noua generație va avea tot atâtea în comun cu noi cât un tânăr român de 18 ani cu creveții din alimentarele ceaușiste. Orizontul de timp în care ușa Răsăritului ne este încă accesibilă ușor măsoară probabil unu sau doi ani. În aceste condiții, este de salutat recentul anunț al lui Liu Qiwei, consilier comercial al Ambasadei Chinei la București (pentru ziarul Gândul), care dezvăluie existența unor negocieri în ceea ce privește sectorul energetic din România. În plus, se cunoaște interesul Chinei de a se implica în construcția de autostrăzi. Problema o constituie lipsa totală de transparență a primarului general Sorin Oprescu în ceea ce privește stadiul negocierilor. România nu ar fi prima țară din UE care ar desfășura proiecte de infrastructură în parteneriat cu China. Primul pas a fost deja făcut de Polonia, care va construi autostrada între Varșovia și Berlin în compania unui grup chinezesc, în ciuda protestelor și fluierăturilor Europei.
Cât de oportună este inițiativa unui parteneriat româno-chinez pentru investiții în infrastructură în actualul context economic mondial? Pe de o parte, trebuie să ținem de evidența deteriorării unor relații diplomatice cu UE, care ar prefera ca România să devină o piață bună pentru jucătorii intracomunitari. Pe de altă parte, e bine de știut că la ultima vizită a președintelui chinez Hu Jintao în SUA, în cadrul unei reuniuni private oferite de Barack Obama, fata cea mică a președintelui american, Sasha, s-a conversat cu distinsul oaspete în limba chineză (sursa: un oficial de la Casa Albă citat de allvoices.com). Răspunsul vi-l veți da dumneavoastră singuri, dragi cititori. Mie nu-mi mai rămâne decât să vă urez: Zai jian și Yi hor jian! (La revedere și pe curând! – nota redacției).
Claudiu Șerban, director general Editura Evenimentul și Capital