Este una dintre cele mai mari companii din lume şi, până de curând, a fost una dintre cele mai secretoase. Lucrurile s-au schimbat însă. În mai puţin de 10 ani, Google a luat lumea cu asalt, dar la ce ne putem aştepta pentru următorii 10 ani? Google pare dispus să dezvăluie o parte din mister, deşi nu comentează zvonurile. În vizor se află optimizarea căutării până la detalii personale, telefoanele mobile ca instrument de căutare şi lumea virtuală. Totuşi, ameninţările la adresa internetului încep să devină serioase.
articol de Gary Marshall
În martie, BBC a anunţat că va crea un canal TV pe YouTube. După numai câteva zile, compania americană din domeniul audiovizualului, Viacom, a dat în judecată YouTube pentru un miliard de dolari, invocând încălcarea drepturilor de proprietate. Patrick Walker, director pentru parteneriate în domeniul conţinutului pentru regiunea EMEA la Google, explică ce a văzut BBC în YouTube, spre deosebire de Viacom. „Singurul lucru care îi interesa foarte mult era să aibă acces la un public mai larg, global, poate chiar la anumite segmente noi“, spune Walker. „Ei înţeleg că participarea cu conţinutul lor nu este „canibalică“ şi îi plasează într-o poziţie care le permite un feedback direct de la utilizatori – reacţii imediate, răspunsuri video -, permiţându-le să înveţe din conţinutul pe care utilizatorii YouTube l-ar putea trimite.“
„BBC on YouTube“ arată mai degrabă ca o discuţie interactivă decât ca o emisiune tradiţională. „Este perfect adevărat, spune Walker. Este o discuţie între utilizatori, deţinătorii de drepturi şi compania audio-video. Chelsea Football Club a lansat un canal, cu intenţia de a difuza „în buclă“ un scurt buletin de ştiri, zi de zi, dar au stârnit reacţii atât de puternice, încât acum au prezentatori care se adresează direct publicului YouTube, iar acesta răspunde cu aceeaşi monedă. E absolut logic să îţi aduci conţinutul de programe până la marginea zonei unde se adună utilizatorii, în loc să îl aşezi după un zid, cu restricţii şi limite impuse, cerând oamenilor doar să îţi acceseze site-ul de web ca să îl vizioneze.“
De curând, Google a clarificat rolurile Google Video şi YouTube: primul va deveni un simplu site de căutare, iar al doilea va rămâne un portal video. Luaţi-vă însă rămas bun de la Google Video Store: „Ideea unui magazin nu este un element asupra căruia să ne concentrăm acum, spune Walker. Punem accentul pe conţinut video de larg interes, accesibil, gratuit şi susţinut din publicitate.“
Transformarea Google Video într-un site de căutare ridică anumite probleme. Conţinutul actual este uşor de clasificat, deoarece, atunci când este încărcat, utilizatorii furnizează metadate care sunt împărţite pe categorii cu mare uşurinţă. Totuşi, când indexezi conţinutul postat de alte persoane, lucrurile devin complicate. „Căutarea video este un proces extrem de complex şi de dificil, iar noi facem în permanenţă eforturi pentru a-l îmbunătăţi, spune Walker. Metadatele furnizate de persoana care le trimite sau de providerul de conţinut sunt importante, ca şi tag-urile care pot fi anexate de comunitate, însă în acest moment este vorba de o ştiinţă inexactă – e mai degrabă o artă. Ar fi necesară scanarea conţinutului audiovizual în sine, pentru a identifica mecanisme care să ofere informaţii mai bune despre ce ar putea conţine un anumit fişier video.“
Datele furnizate de persoanele care încarcă un fişier sunt utilizate şi în Google Maps. Serviciul a introdus noi capabilităţi esenţiale în martie, inclusiv Local Business Center, care le permite companiilor să încarce cupoane printabile, pe care să le utilizeze cei care derulează diverse căutări. Rezultatele căutărilor includ acum fotografii, iar în SUA informaţiile despre traficul rutier, transmise în direct, îţi arată dacă merită să ieşi din casă sau nu.
Gigantul internetului oferă cel mai bun exemplu că aplicaţiile viitorului nu vor mai rula de pe PC-uri. Totuşi, «ceva» va rămâne să facă legătura cu aplicaţiile şi să asigure o interfaţă pentru utilizator.
Ce alte servicii vor fi introduse în Maps? „E un concept mai amplu, dar puteţi vedea segmente din el apărând în Google Earth – conceptul unui GeoWeb. Ne îndepărtăm de întocmirea de hărţi şi de căutarea locală ca serviciu, unde cea mai mare parte din ceea ce îţi apare când cauţi provine chiar din Google“, spune John Hanke, director al Google Earth & Maps. „Cred că ne îndreptăm spre conceptul unui web organizat la nivel geografic, deci, dacă ai căuta pe Google Earth sau Maps, ai găsi chestii pe care le ştie Google, dar şi conţinut creat de alţii.“
După cum subliniază Hanke, Google şi-a unit forţele cu alte companii, ca de pildă Panoramia, pentru fotografii. „Am încorporat acele fotografii, împreună cu articole din Wikipedia cu referiri geografice şi cu conţinut primit de la comunitatea Google Earth, ca să creăm stratul GeoWeb pentru Google Earth. Apare automat, deci toată lumea îl vede. Încă nu se văd toate aceste lucruri în Maps, dar ce vedeţi acum în Earth va apărea în curând şi în Maps.“
Ar putea vreodată Google Earth să devină o aplicaţie independentă de computer, bazată pe web? Nu cu tehnologia actuală. „Cu Maps ne-am dorit ceva care să funcţioneze instantaneu şi să nu necesite download-uri, aşa că am rămas la JavaScript. Dar JavaScript nu are suport pentru 3D, deci, dacă vrei să ai clădiri 3D, ai nevoie de un alt limbaj de programare. Pentru o experienţă similară cu Google Earth, ar trebui să descarci cam 10 MB de cod. Nu vrem să sacrificăm viteza Google Maps şi nu vrem să-i obligăm pe utilizatori să descarce şi să instaleze ceva înainte de a putea să utilizeze produsul“, adaugă Hanke.
Una din temele preferate de acesta este „metaversul“ – un univers virtual, interactiv. Sigur aţi auzit deja de Second Life. Este oare Google Earth un pas în această direcţie ? „Acesta pare să fie subiectul zilei, spune el. Cred că în întocmirea de hărţi se întâmplă două chestii interesante. Prima este GeoWeb, iar pe cealaltă aş numi-o „întocmire de hărţi în colaborare“ – cu alte cuvinte, comunitatea pune cap la cap harta lumii, în două sau trei dimensiuni. În prezent, noi ne concentrăm asupra ideii de a construi un model în 3D al întregii lumi, în care fiecare oraş şi fiecare sat să apară în detaliu, ca să poţi să cobori la nivelul străzii şi să te uiţi în jur, să ajungi în faţa magazinelor sau restaurantelor, să vezi cum arată şi poate chiar să te uiţi în meniu.“
Toţi cei de la Google cred că viitorul internetului este mobil. Shannon Maher, director de site pentru Google Londra, mănâncă tehnologie mobilă pe pâine, fiind şi un veteran al „războaielor WAP“, prima tehnologie de acces la conţinut şi aplicaţii externe în telefonia mobilă.
În laboratoarele din Mountain View, California, se pun bazele unei reţele mondiale care ar putea deveni şi primul superserver mondial, pe care vor fi găzduite aplicaţiile şi bazele de date ale milioanelor de utilizatori.
Diferenţa dintre eşecul WAP şi posibilul succes al internetului mobil o constituie mesajele publicitare, evident. „Suntem convinşi că o campanie de advertising relevantă, bine orientată pe segmente-ţintă de public, poate să fie benefică pentru consumator, fiind şi o metodă de a transforma în bani lucrurile pe care le ai în vedere.“
Tot mai multe telefoane mobile au GPS, ceea ce ar putea face foarte eficientă împărţirea mesajelor publicitare pe segmente ţintă, dar „există probleme legate de caracterul personal al informaţiei şi nimeni nu trebuie să le ignore, spune Maher. Oamenii au anumite îngrijorări faţă de modul în care este tratată informaţia lor personală. Mulţi carrieri consideră că datele despre locaţie merită incredibil de mulţi bani.“
Dar procesarea imaginii? Ar fi de acord Maher cu folosirea camerelor din telefoane pentru căutarea Google? „Da, îmi pot imagina o astfel de situaţie“, spune el. Mai e cale lungă până acolo? „Da, tot ce se poate, râde el. Există un segment important de oameni care nu ştiu sau nu se preocupă de internetul mobil. Va fi dificil să stimulăm interesul acestora. Modul nostru de abordare este să vizăm clienţii high-end, dar să menţinem produsele noastre disponibile pe scară largă, prin Java, pe web, sau chiar prin SMS, pentru ceilalţi.“
Vint Cerf este considerat unul dintre membrii fondatori ai internetului. Astăzi, el este vicepreşedintele Google. Are o mulţime de motive să îşi facă griji pentru „puiul“ lui, nu în ultimul rând pentru că adresele de internet IPv4 se împuţinează rapid.
„În final, vom rămâne fără adrese, chiar şi cu conturile de traducere a adreselor din reţea, care cred că sunt destul de dăunătoare arhitecturii de bază a internetului, spune el. Situaţia va deveni dramatică atunci când vom ajunge să alocăm şi ultimele asemenea adrese. Lucrurile se vor complica deja prin 2009-2010, dacă nu facem progrese cu tehnologia IP versiunea 6. Soluţia depinde efectiv de providerii de internet, în acest moment, mai mult decât de oricine altcineva.“
Cerf este însă ceva mai puţin îngrijorat de cererea tot mai puternică pentru lăţime de bandă mare pe video. „Cred că problemele IPTV ne induc în eroare, spune el. Este mult mai probabil ca oamenii să descarce conţinut video şi să îl vizioneze ulterior, în loc să încerce să îl urmărească în mod streaming. Reţeaua poate face faţă transferurilor de fişiere prin TCP/IP mult mai uşor decât ar putea face faţă unui număr uriaş de utilizatori aflaţi simultan în streaming“, susţine el.
Providerii de internet din Anglia apelează deja la modelarea traficului, pentru a-i împiedica pe utilizatorii BitTorrent să domine conexiuni utilizate în comun. Ar fi nepotrivit să se folosească acelaşi mod de abordare online? „Ar fi mai rău decât atât, explică Cerf. Înseamnă limitarea numărului total de biţi transferaţi, spre deosebire de asigurarea lăţimii de bandă. În cazul în care companiile telecom insistă să livreze servicii cu lăţime de bandă asimetrică, uplink-uri cu probleme şi downlink-uri slab susţinute, consumatorii nu primesc ceea ce li se promite.“
„Motivul acestei dezbateri aprinse e că mulţi carrieri care oferă lăţime mare de bandă consideră că IPTV înseamnă numai streaming video. Dar nu e aşa. Trebuie să poţi să descarci conţinutul şi să îl vizionezi mai târziu, explică el. Ne îngrijorează ideea că providerii de servicii cu acces la lăţime mare de bandă ar putea încerca să se folosească de controlul pe care îl deţin asupra mediului de suport pentru a le refuza utilizatorilor libertatea de a alege, afectând capacitatea acestora de a ajunge la aplicaţii competitive. Ideea de bază este că utilizatorii ar trebui să aibă libertatea de a alege de la cine vin serviciile lor pentru aplicaţii, independent de modul în care au acces la internet sau de cine le asigură acest acces.“
Ca în Second Life
«Ne concentrăm asupra ideii de a construi un model în 3D a întregii lumi, în care fiecare oraş şi fiecare sat să apară în detaliu, ca să poţi coborî la nivelul străzii, să ajungi în faţa magazinelor sau restaurantelor, să vezi cum arată şi poate chiar să te uiţi în meniu.»
John Hanke, director Google Earth & Maps
Cerf a ajuns pe prima pagină a ziarelor recent, când a avertizat că până la 150 de milioane de PC-uri ar putea, fără să ştie, să facă parte din botnet-uri (reţele de computere care operează simultan în acelaşi scop, fără ştirea utilizatorului – n.r.), trimiţând spam-uri sau lansând atacuri de tipul „Denial of Service“. Există vreo soluţie pentru problema botnet-urilor? „Există soluţii parţiale“, spune Cerf. În opinia sa, printre aceste soluţii se numără criptarea totală a traficului dintre PC-uri, pentru a interzice accesul la informaţii de protocol de nivel mai înalt, care adesea permite asemenea atacuri, verificarea adreselor IP sursă şi respingerea pachetelor spoof (prin care un computer atacator îşi dă o adresă falsă, tehnică folosită şi în atacurile de tip phishing), folosirea unor sisteme puternice de autentificare, folosirea unor parole ce nu pot fi reutilizate, cu mecanisme de autentificare în două părţi, pentru identificarea utilizatorului, construirea unor sisteme de operare mai sigure, care sunt mai rezistente în faţa atacurilor invazive.
Cum vede Cerf internetul următorilor zece ani?. „Acces mobil, folosind dispozitive dotate cu capabilităţi pentru internet, viteze mai mari prin radio, cablu sau fibre, lăţime de bandă simetrică pentru utilizatori“, enumeră acesta câteva tehnologii ale viitorului apropiat. „Nume de domenii internaţionalizate, capacităţi de stocare mai mari, computere mai performante, la preţuri mai scăzute, home servere de diverse tipuri, pe lângă aplicaţii bazate pe reţea, cum ar fi webservere, spreadsheet-uri folosite în comun, baze de date şi fişiere de procesare de text, plus un număr tot mai mare de dispozitive cu capabilităţi de acces la internet.“
Dar Cerf este cu adevărat încântat de posibilitatea de extindere interplanetară a internetului, în eforturile pe care le face în comun cu NASA şi cu Jet Propulsion Laboratory (Laboratorul pentru Propulsii cu Reacţie). Părintele fondator al internetului îşi vrea copilul în spaţiul cosmic!
Abuz de putere
«Ne îngrijorează ideea că providerii de servicii cu acces la lăţime mare de bandă ar putea încerca să se folosească de controlul pe care îl deţin asupra mediului de suport, afectând capacitatea acestora de a ajunge la aplicaţii competitive.»
Vinton G. Cerf, vicepreşedinte Google
Contor de zvonuri
GPHONE
ZVON: Google fabrică un mobil dotat cu aplicaţii Google şi poate chiar şi cu Voice over IP.
REALITATE: Google este deja disponibil pe mobile – pe Apple iPhone sau în versiunile mobile de Mail şi Maps.
„Înţelegem ideea unui dispozitiv VoIP pentru Google Talk, dar nu şi ideea unui telefon cu dotări complete,
când e mai uşor să vinzi licenţa de software către producători.“
PC-UL GOOGLE
ZVON: Google va vinde un PC ieftin, care să permită cu uşurinţă accesul la aplicaţiile sale.
REALITATE: „Mai ţineţi minte când furnizorii de servicii internet au distribuit PC-uri cu toate conexiunile, au bombardat utilizatorii cu anunţuri publicitare şi s-a ales praful de ei? Noi nu credem că aşa merg lucrurile.“
GOOOS
ZVON: Google urmează să lanseze propriul său sistem de operare Linux.
REALITATE: Google are într-adevăr o versiune de Linux (Goobuntu), însă numai pentru uz intern. „De ce să mai lansezi un sistem de operare când aplicaţiile online ale Google sunt cross-platform?“
GOOGLENET
ZVON: Google a cumpărat tone de capacitate de reţea. Îşi face propriul internet şi va deveni provider.
REALITATE: Scopul este „pur şi simplu să garantăm că toate centrele noastre de date sunt interconectate excelent, într-o manieră rezistentă şi cu mare viteză.“
GOOGLE LIFE
Zvon: Google va cumpăra Second Life şi îl va integra în Google Earth.
REALITATE: „Adevărul e că asta chiar ni se pare posibil. :)“
Gary Marshall este jurnalist independent specializat în IT&C, iar articolul său a fost preluat din numărul lunii iunie al revistei britanice de tehnologie „.Net“.
