Cifrele de afaceri cumulate ale producătorilor de piese şi componente auto au depăşit anul trecut valoarea de cinci miliarde de euro, în timp ce constructorii locali de autovehicule au atins doar două miliarde de euro. Mai este loc şi pentru alte investiţii?
Este binecunoscut faptul că România a devenit una dintre cele mai căutate ţări de către companiile auto interesate să construiască sau să relocheze capacităţi de producţie. Dacia Groupe Renault şi, de dată mai recentă, investiţia Ford de la Craiova, au atras pe piaţa locală – şi vor continua să o facă – numeroşi producători de piese şi componente auto. Practic, potrivit datelor Agenţiei Române pentru Investiţii Străine (ARIS), în prezent, în România, sunt prezenţi circa 50 de jucători majori din industria auto mondială. „Numai în 2007, ARIS a asistat şi monitorizat un număr de 32 de proiecte de investiţii în diferite faze de implementare în domeniul auto“, susţine vicepreşedintele instituţiei, Monica Bărbuleţiu. Alături de nou-sosiţii, pe piaţa autohtonă mai activează alţi peste 100 de producători de subansambluri, grupaţi în Asociaţia Constructorilor de Automobile din România (ACAROM).
Din investiţiile totale realizate în industria auto, care au atins la sfârşitul anului trecut 7,5 miliarde de euro, numai două miliarde pot fi puse pe seama celor de la Dacia Groupe Renault, în condiţiile în care afacerea Ford nu este încă cuantificabilă. De asemenea, din totalul cifrei de afaceri totale a industriei auto, de peste şapte miliarde de euro în 2007, cel puţin 70% s-au datorat producătorilor de subansambluri. Această evoluţie a întrecut şi cele mai optimiste estimări, care mizau pe o creştere a cifrei de afaceri a producătorilor de piese auto de cel mult 20%.
Optimism rezervat pentru 2008
Pe termen mediu şi lung, lipsa terenurilor, criza forţei de muncă şi birocraţia ar putea îndepărta potenţialii investitori şi frâna planurile de expansiune a celor deja prezenţi pe piaţa locală. Deocamdată, cert este că sosirea Ford la Craiova va aduce un nou val de investiţii din partea „componentiştilor“. „La o asemenea investiţie de calibru, trebuie avută în vedere o regulă. Niciodată producătorul de maşini nu vine singur. El vine acompaniat de cel puţin 10-12 furnizori cu care deja operează în alte locaţii.
De regulă, cei pe care îi invită să îl acompanieze sunt producătorii unor subansambluri de dimensiuni mari care trebuie produse cât mai aproape de locul de asamblare a maşinii pentru a evita cheltuieli mari de logistică“, spune Constantin Stroe, preşedintele ACAROM, care este şi vicepreşedinte al Automobile Dacia. El avertizează, totuşi, că pot apărea unele probleme. „Un punct nevralgic este faptul că a crescut foarte mult preţul terenurilor. Nu este deloc fezabil pentru un producător de componente să cumpere teren lângă fabrică.
Ca atare, cred că producătorii care vin după Ford se vor întinde în toată Oltenia. Problemele legate de terenuri şi de forţa de muncă sunt însă mult mai uşor de rezolvat decât cele legate de birocraţie“, declară Stroe pentru Capital. Reprezentantul ARIS, Monica Bărbuleţiu, crede că problema terenurilor nu este atât de gravă, întrucât investitorii străini solicită cu precădere suprafeţe de teren situate în parcurile industriale, unde au la dispoziţie toate utilităţile necesare, însă pot găsi suprafeţe mai ieftine şi în alte locaţii. Dar tot ea recunoaşte că în aceste parcuri „nu prea mai sunt terenuri disponibile“. Ceea ce înseamnă că găsirea amplasamentelor potrivite rămâne o chestiune arzătoare. „ARIS a pornit o campanie de sensibilizare a autorităţilor locale în vederea extinderii parcurilor existente şi a creării unora noi. Consider că anul 2006 a fost doar începutul pentru proiectele importante de tip greenfield“, spune Monica Bărbuleţiu. Însă scumpirea accelerată a terenurilor, dirijată de interesele speculative ale celor racordaţi la bursa informaţiilor privind viitoarele amplasamente alese pentru fabrici, riscă să-i determine pe investitorii străini să renunţe la România în favoarea Bulgariei sau Poloniei, cum, de altfel, s-a mai întâmplat în trecut.
Capital – Editia nr.12, data 26 martie 2008
