Sa anunti ca vrei sa faci profit intr-o Romanie in care mentalitatea comuna nu s-a scuturat inca de reflexele de tip proletar ramane un act cu mari sanse de a fi blamat, chiar si dupa 15 ani de cvasi-capitalism. Pentru ‘nea Gica, cuvantul profit, despre care isi aminteste ca pe vremuri i se spunea plusvaloare, a ramas un simbol al capitalismului nemilos, salbatic. Dupa el, toti investitorii astia straini care vin la noi nu vor decat sa-si umple rapid teschereaua, praduind sistematic avutia tarii.
Cu ideile lui ‘nea Gica rezoneaza, probabil, milioane de romani. Prima lor reactie, atunci cand aud de masurile imediate luate de noul proprietar al unei societati foste de stat, este de indignare pentru ca, iata, ca fraierii, am lasat sa ne scape din maini inca o afacere excelenta. Ca am mai luat o teapa, ca iar nu am stiut sa negociem contractul si ca ne-am batut joc de bunul national. Ar trebui, de exemplu, sa ne suparam ca austriecii de la Erste Bank vor inchiria spatiile excedentare ale sucursalelor BCR, obtinand astfel o sursa de venituri deloc neglijabila?
Cum sa-i explici lui ‘nea Gica sau lui ‘nea Vasile ca noul proprietar vine cu o alta strategie, cu o noua abordare a businessului, in care profitul este cuvantul de ordine. Ca, dimpotriva, ar trebui apreciat ca a intuit o afacere acolo unde statul n-ar fi vazut-o nici daca ii tipa in fata. Ca toate teoriile si practica economica au dovedit ca statul este cel mai prost administrator cu putinta al unui activ, de orice fel ar fi el. si ca, totusi, este nedrept ca toti investitorii sa fie bagati in aceeasi oala.
Multi romani inca isi inchipuie ca multinationalele ar trebui sa functioneze ca niste organizatii de caritate. Rolul lor ar trebui sa se rezume la crearea de locuri de munca si la investirea a sute de milioane de euro si, doamne-fereste!, fara profituri. Pentru ca asa ne-a invatat Statul: sa mearga vesnic in pierdere, dar sa ne ia banii in fiecare zi.
