Domeniul distilatelor invechite se afla la un nou inceput de drum, rezultatele noilor proprietari de podgorii urmand a fi gustate insa cel mai devreme peste cinci ani. In mod paradoxal, despre Cognac, consumatorii nu cunosc foarte multe amanunte. Pentru foarte multi, numele de Cognac desemneaza o bautura alcoolica, fara a face legatura cu orasul din Franta, unde a fost inventata tehnologia de fabricatie a acestei bauturi. Denumirea de Cognac este protejata, fiind considerata denumire de origine,
Domeniul distilatelor invechite se afla la un nou inceput de drum, rezultatele noilor proprietari de podgorii urmand a fi gustate insa cel mai devreme peste cinci ani.
In mod paradoxal, despre Cognac, consumatorii nu cunosc foarte multe amanunte. Pentru foarte multi, numele de Cognac desemneaza o bautura alcoolica, fara a face legatura cu orasul din Franta, unde a fost inventata tehnologia de fabricatie a acestei bauturi. Denumirea de Cognac este protejata, fiind considerata denumire de origine, si poate fi inscriptionata numai pe sticlele al caror continut provine din podgoriile renumitei zone franceze. Coniacul este un concentrat de vin, obtinut prin distilare. Secretul fabricatiei pleaca de la soiurile de struguri albi, atent selectionati, din care se produce vinul.
Podgoriile romanesti renumite pentru conditiile deosebite oferite culturii vitei de vie asigura o materie prima de cea mai buna calitate pentru producerea distilatului de vin. Din anul 1971, distilatul de vin invechit obtinut in Romania capata denumirea de Vinars. Potrivit opiniei majoritatii specialistilor, vinarsul poate rivaliza cu nobilul Cognac produsul romanesc fiind bine individualizat. Tehnologia este simpla si consta din distilarea vinului pana la o tarie alcoolica de 60 de grade. Concentratia de alcool a vinului este de aproximativ 11 – 12 grade.
Distilatul astfel obtinut este pus la invechit in butoaie mici, (300-500 litri) de stejar. Aceasta este etapa cea mai importanta din procesul de fabricatie, timp in care lemnul de stejar participa la cresterea calitatii bauturii. Cu cat timpul de pastrare in butoaie este mai lung, cu atat distilatul isi pierde din asprime si devine mai fin. Procesul de invechire este deosebit de complex, vinarsul imbogatindu-se cu o aroma fina de vanilie. Perioada de invechire este de minimum 2 ani, putand ajunge la 15 – 25 de ani. In acest rastimp, distilatul de vin se imbogateste in culoare, se maturizeaza si capata o personalitate proprie. Initial de o culoare galben deschis, capata pe parcurs nuante de chihlimbar din ce in ce mai inchise.
Dupa prima etapa de invechire, distilatul este adus la o tarie alcoolica de 40 – 42 grade si se continua invechirea coniacului (vinars, in cazul Romaniei) tot in butoaie de stejar. In Romania productia distilatelor de vin este consemnata pe la inceputul secolului XX, insa bauturi care sa se apropie de calitatea Cognac-ului, incep sa se fabrice in anii 60, o data cu importul primelor instalatii performante de distilare. Din pacate, in ultimii ani ai economiei centralizate are loc o crestere a productiei si a sortimentelor de vinars, insa de proasta calitate. Pentru Romania, comercializarea a peste 200 de sortimente era aberanta si nu a facut decat sa zdruncine increderea consumatorului in posibilitatile fabricilor autohtone de a produce bauturi de calitate. Dupa 1990, lipsa unei legislatii clare a permis inscriptionarea oricarei denumiri pe etichete, care nu corespundea cu continutul sticlei. De abia de la inceputul anului s-au impus prin lege conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca un producator pentru a putea utiliza denumirea de vinars pentru produsul comercializat. Acest fapt a fost in favoarea producatorilor autohtoni de bauturi alcoolice autentice, care erau concurati de cei ce vindeau alcool etilic cu adausuri de arome si colorant.
Un alt factor care vine in sprijinul vinarsului consta in aparitia concurentei din partea unor firme private. Acum, este in interesul fiecarei societati sa se impuna pe piata cu produse de calitate, activitatea de marketing a societatilor fiind deosebit de activa. Este semnificativa reducerea numarului de sortimente care se comercializeaza in prezent. De exemplu, Vascovin Vaslui se va axa in principal pe promovarea vinarsului Vasconi, pastrand doar marca Vaslui pentru un vinars comun, obtinut din distilate tinere, dar care este bine primit de piata. Doi dintre marii producatori si-au creat renumele cu cate un singur sortiment: Jidvei cu Vinarsul de Tarnave, si Murfatlar cu sortimentul ce poarta acelasi nume. Capacitatea de absorbtie a pietei
autohtone este buna, vinarsul de calitate castigand clienti dispusi sa plateasca pentru o bautura speciala. Fata de produsele similare importate, vinarsul se bucura de avantajul imbatabil al pretului, fara a se situa sub nivelul marcilor cu renume international.
Cum se bea vinarsul
Pentru a aprecia calitatile unui vinars, se procedeaza in mod identic ca la bautura originala, cognac. Vinarsul se consuma la temperatura camerei, care este de circa 18° C. Se toarna in pahare speciale, incolore, cu picior si cu gura ingusta. Astfel aroma se concentreaza si poate fi simtita mai puternic. Paharul se roteste usor si se tine intre palme pentru a-i mari temperatura. In acest mod se elibereaza parfumul vanilat inmagazinat in perioada de invechire in butoaie de stejar. Sticlele de vinars nu se depoziteaza la temperaturi mai mici de 10° C. Se serveste intotdeauna dupa masa, nefiind un aperitiv. Vinarsul, ca si coniacul, capata proprietatile speciale doar in contact cu lemnul de stejar; perioada cat a stat in sticla nu influenteaza calitatea acestuia.