Un nume nou își face loc acum printre magazinele vintage bucureștene: Lolita. Fashion&Coffee Corner. Pierdut printre bijuterii, fustițe plisate, rochii de dantelă, eșarfe, poșete, pantofi, dar și ceaiuri aromatice, cărți și cafea, oricine trece pentru prima dată pragul vilei interbelice din strada Hristo Botev 6A ar putea fi tentat să uite nu doar că acolo e un magazin cu haine, dar și că, în cele din urmă, e o afacere.
Una cu „ceva vechi, ceva nou și fiecare are o poveste de spus“, pentru a păstra o licență a proprietarei Raluca Dimofti (29 de ani), căreia îi place să spună că oferă clienților săi o experiență similară cumpărăturilor într‑un butic, față de cele făcute la un magazin obișnuit.
„Totul e gândit să îmbine utilul cu plăcutul. Găsiți o zonă pentru shopping, căreia i se adaugă una de cafenea, în care oferim servicii specifice“, arată Raluca un atu important al magazinului ei deschis acum o lună, în urma unei investiții de 15.000 de euro. Un alt atu de care amintește ea este colaborarea cu câțiva designeri români (Florentina Giol, La Chatterie, Loredana Nedelcu, Pixie Shoes) care și-au pus la vânzare creațiile lor noi, alături de piesele vechi ale proprietarei – parte din ele cumpărate din magazine second-hand din afara țării, pe care le-a „refăcut, retăiat și recroit“.
Tânăra antreprenoare pare să-și fi făcut bine calculele: „Nu ești H&M, Zara sau oricare altă marcă. Ești diferită, unică. Din ce în ce mai multe femei descoperă în garderoba vintage formula perfectă pentru a ieși din mulțime“, a observat ea și e convinsă că își va amortiza investiția într-un an și jumătate.
Este însă acesta un argument suficient pentru a atrage profitul, într-o perioadă în care la multe magazine de modă criza a scăzut încasările și cu 70%? Raluca e de părere că inclusiv mediul economic actual influențează interesul în creștere față de acest tip de produse. „În România, vintage-ul e încă foarte ieftin. Dar în Occident, piesele vintage valoroase se abat de la legile modei, nu se demodează și devin mai prețioase odată cu trecerea timpului. Sunt o oportunitate de investiții, o garanție valabilă decenii întregi“, spune ea.
„Vechi și valoros, unic și memorabil“
Vorbim de o modă, paralelă cu universul modei propriu-zise? „Vintage e mai degrabă o componentă a stilului decât o modă“, răspunde Cristina Deutsch, proprietara magazinului online Vintage Wardrobe, explicând că nu are nimic de-a face cu „second-handul de cea mai joasă speţă și falsurile“. „Noi traducem prin vechi și valoros, unic și memorabil“, are o altă variantă de răspuns Laura Calin, care, împreună cu Timea Mirea, organizează, deja de patru ani, târgul de modă V for Vintage. De altfel, e destul de greu să dai o definiție exactă a ceea ce înseamnă vintage (termen preluat din domeniul vinurilor).
În mod curent, acesta este folosit pentru a descrie hainele care au o vechime de cel puțin 25 de ani. Însă vintage mai înseamnă și piese noi confecționate din unele vechi – așa-numita reciclare, unul din motoarele extinderii curentului vintage, dar și articole din colecții recente, care te duc cu gândul la un trend lansat în urmă cu ani. Foarte popular în străinătate, unde există nenumărate magazine care vând haine și accesori, fenomenul vintage începe să prindă contur și în România – ofertei virtuale de tipul Vintage Boutique, Vintage Lady, True Vintage sau Vintage Wardrobe i se adaugă din ce în ce mai multe magazine offline, ca Atelier Aiurea, Benjamin sau Lolita. Fashion&Coffee Corner.
Cât se poate câștiga dintr-o astfel de afacere? „Suficient pentru a contribui parțial la cheltuielile curente ele unei familii“, se limitează să comenteze Oana Crețu, proprietara magazinului online Vintage Boutique, aspectul comercial al activității ei; primul magazin de acest gen din țară, deschis în 2006, Vintage Boutique vinde lunar circa 70 de produse, iar valoarea medie a bonului de cumpărături este de 100 lei. Cristina Deutsch, de la Vintage Wardrobe, o completează cu o nuanță: „Acesta nu este un business în înțelesul românesc al termenului: bani mulți și rapizi.“ Deocamdată.
Investiții în vintage
– Pentru colecționari, în general, termenul „vintage“ este echivalent cu o bună investiție pe termen lung. Licitațiile de îmbrăcăminte vintage atrag un număr tot mai mare de cumpărători, iar pe măsură ce concurența se intensifică prețurile ating praguri amețitoare. De pildă, rochia neagră purtată de Audrey Hepburn în filmul „Mic dejun la Tiffany‘s“ s-a vândut la licitație cu 700.000 de euro.
– Pentru a ști ce cumperi, cei din domeniu recomandă o specializare privind o anumită epocă sau un anumit designer. Strict tehnic, vintage-ul e împărțit în cinci mari categorii: antique (piese ce au o vechime de o sută de ani), vintage propriu-zis (1920-1970), retro (anii ‘80 şi, mai nou, ‘90), designer vintage şi repro vintage (reproducerile care imită piese din epoci precedente, fiind însă confecţionate în prezent).
A te apuca de vintage în ideea că «faci business» e ca și cum te-ai apuca de vândut tractoare fără să fi văzut vreunul în viața ta (…) Aspectul comercial, cel puțin în momentul de față, nu există. Cristina Deutsch, proprietara Vintage Wardrobe.
